Intre 1963-1964, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej a fost infiintata prima scoala de spionaj romaneasca, in care agentii erau, in primul rand in slujba URSS si apoi urmau directivele PCR.
Conform modelului standard impus de N.K.V.D. se naste Directia de Informatii Externe (DIE), care a fost structurata pe doua coordonate : Spionajul extern şi cel intern.
Spionajul practicat in afara teritoriului national era orientat pe obiective specifice perioadei razboiului rece si viza in primul rand penetrarea structurilor de securitate occidentale, obtinerea de tehnologii militare, influentarea mediilor economice, implicarea pe plan tehnico-stiintific si mai ales monitorizarea dizidentilor si dusmanilor oranduirii socialiste.
Statele incorporate in blocul sovietic incep o competitie acerba cu lumea occidentala si se concentraza pe spionajul militar, spionajul industrial şi tehnologic. De asemenea, spionajul de influenţă este indreptat si asupra tarilor din lumea a treia atat datorită resurselor lor naturale, cat mai ales susceptibilitaţii acestora de a fi determinate sa accepte forme de guvernare totalitare (comuniste sau fasciste).
In realizarea acestor obiective, D.I.E. se angajeaza plenar si complex.
Romania fiind o insulă latina pierdut a in oceanul slav, a devenit principala placa turnanta a actiunilor de spionaj lansate de K.G.B. impotriva tarilor puternic industrializate din Occident.
Agenţii D.I.E. obtin repede succese remarcabile livrand gratuit Moscovei informatii capitale. In schimb, aceasta dotează Securitatea in general şi D.I.E.in special cu aparatura, tehnica si specialisti extrem de abili.
Cea de-a doua coordonată pe care a fost organizata si structurată D.I.E. a fost spionajul intern care se ocupa in special cu prelucrarea informativa a strainilor aflati pe teritoriul Romaniei, cu initierea, organizarea şi executarea unor actiuni de sabotare, intoxicare sau dezinformare cu efecte pe plan international şi recrutarea ca agenţi D.I.E. a unor straini.
DIE cunoaste o prosperitate marcanta dupa venirea lui Nicolae Ceausescu la putere in 1965. Format la şcoala Kremlinului, Ceauşescu a fost inca din anii 1950 omul de baza însarcinat sa se ocupe de organizarea si functionarea Serviciilor Securitătii după modelele impuse de K.G.B.
Pe plan extern, el ordona constituirea de baze D.I.E. in orice punct de pe glob unde Romania avea ambasade, misiuni diplomatice, consulare sau orice alte misiuni cu caracter permanent.
Aceste baze, cunoscute in analele DSS, sub denumirea de “staţii”, aveau un sef care coordona activitatea de spionaj a D.I.E. pe teritoriul tarii respective.
Cea mai mare parte a Ambasadorilor şi diplomatilor de cariera sunt numiti in functie si trimis la post numai dupa ce au fost recrutati de catre D.I.E.
Astfel, se constata o ofensiva fara precedent a spionajului tehnologic. In perioada anilor 1970, Romania era tara care furniza Moscovei, cea mai mare cantitate de informaţii asupra tehnologiilor de varf furate pe această cale din lumea occidentala.
Printre misiunile principale trasate de Ceausescu agentilor DIE se remarca: estomparea imaginii create deja despre imperialismul sovietic, precum şi implementarea ideii unei posibile cooperari intre occident si tarile Tratatului de la Varsovia, obtinerea de catre Romania a unor importante ajutoare financiare, economice si tehnologice, penetrarea masiva a lumii occidentale de catre serveciile secrete ale tarilor socialiste.
Una dintre cele mai ample si de succes operatiune DIE a fost Actiunea “Orizont”, care a avut rolul de a crea in occident o imagine falsa, potrivit careia, Nicolae Ceausescu este prezentat lumii libddre ca fiind singurul sef de stat din blocul comunist care se straduieste sa se desprinda de Moscova si sa recastige pentru Romania, independenta şi suveranitatea, pierdute după cel de-al doilea război mondial.
Pentru a reusi, a obtinut ajutorul lumii occidentale, din punct de vedere politic, financiar şi tehnologic.Comunitatea internationala si cei mai puternici oameni de stat ai lumii, au sprijinit obtinerea de catre Ceauşescu a unor importante credite B.I.R.D., iar SUA ofera “clauza naţiunii celei mai favorizate”.
DIE incheie aliante secrete cu serviciile de spionaj ale altor ţări din blocul comunist (Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia) precum si cu acelea ale unor state sau organizaţii extremiste din lumea arabă (Libia, Iran, Irak, O.E.P.).
Pe teritoriul Romaniei, au fost construite uzine secrete de arme si muniţii, destinate exclusiv traficului ilicit. Au fost amenajate laboratoare clandestine de tratare a cocainei în cadrul fabricilor de medicamente, precum si baze de antrenament a formatiunilor teroriste, trimise în Romania pentru specializare.
Au fost constituite sub controlul direct al D.I.E. firme romanesti de comert exterior conduse de ofiteri cu mare experienta in afaceri ilicite care operau sub acoperirea unor afaceri aparent legale traficde armament si droguri si diverse actiuni de spionaj. Beneficiile enorme in devize liber convertibile, erau varsate in conturile secrete din strainatate.
Prin agentii DIE acoperiti in funcţii de conducere (ministri, directori generali, directori, se controleaza si coordoneaza Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului Exterior şi Ministerul Turismului.
Astfel, sub directa coordonare a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, DIE initiaza şi determina incheierea unor conventii si acorduri internationale, infiintarea unor societati si firme comerciale interne sau externe, retragerea sau trimiterea unor reprezentanti ai acestor ministere in străinătate etc.
In toata perioada sa de activitate, cel putin pana la data de 22.12.1989, DIE a colaborat nemijlocit cu KGB-ul, mai ales prin serviciu special – numit de “Executii”, care era compus din ofiteri “specialisti” folositi doar atunci cand “asasinatul” devenea ultima solutie. In cadrul acestui serviciu existau ofiteri specialisti in utilizarea otravilor a unor arme specifice sau a unor aparate care puteau provoca moartea victimelor instantaneu sau lent.
Serviciul “Execuţii” a fost primul care a beneficiat de o dotare specifica din partea KGB.
Apariţia reformelor initiate de Gorbaciov in U.R.S.S. il sperie pe Ceausescu care se hotaraste sa-si restructureze masiv serviciile secrete, accelerand ritmul de dezvoltare a Direcţiei a V-a, care devine astfel primul sau aparat de Securitate si incepe indepartarea agentilor pe care-i suspecteaza ca fiind loaiali K.G.B.-ului.
Pentru prima oara în istoria serviciilor secrete romanesti postbelice se constituie formatiuni de spionaj şi contraspionaj indreptate impotriva Moscovei
Incepînd din 1951, serviciul de spionaj extern al Romaniei este structurat si format de catre KGB,iar gama sa de operaţiuni se extinde treptat, în functie de obiectivele politice ale regimului şi de conjunctura internaţionala.
Pana în 1989 DIE a fost sub strictul control al Moscovei si a operat in strinsa colaborare cu serviciile secrete sovietice.
Gama de operaţiuni a DIE cuprindea o suita de actiuni sub acoperire, in principal, impotriva Exilului romanesc (spionaj, subversiune, propaganda a regimului si a imaginii lui Ceausescu, dezinformare, furt de tehnologie, terorism, atentate, asasinate, rapiri de persoane).
Una dintre cele mai ample actiuni a spionajului comunist roman a fost executata in anii ’60 de catre Mihai Caraman, ofiţer DIE si agent KGB prin construirea unei retele de sustragere de documente secrete de la sediile NATO din Paris şi Bruxelles.
Un alt exemplu de colaborare DIE-KGB este dat in cazul Ovidiu Beldeanu, răpit pe 31 august 1958 din Berlinul occidental, unul din cei care în 1955 au atacat Legaţia Română din Berna, cu scopul de a denunţa activitatea acesteia ca agentură de spionaj sovietică. Acţiunii de atunci Securitatea i-a răspuns prin întocmirea unor liste de exilaţi romani consideraţi periculosi, care urmau să fie anihilat.
In alte cazuri, Securitatea racola ca informatori persoanele răpite, cum este si cazul avocatului Traian Puiu, fost lider legionar, fost rapit din Viena pe 20 ianuarie 1959 si care ulterior a fost numit sef al Comitetului Roman de Repatriere, paravan care ascundea o vastă operaţiune de recuperare a elemenelor naţionaliste, de dezinformare şi de dezbinare a exilului romanesc.
O alta practica a DIE a fostcolaborarea cu traficanţi de droguri, criminali platiti sau teroristi.Celebre sunt „cazurile” Monicai Lovinescu, care în 1977 a fost snopita in bataie cu scopul de a nu mai putea vorbi la Radio Europa Libera, şi al lui Paul Goma, Şerban Orescu (ziarist la Radio Europa Liberă) şi Nicolae Penescu (personalitate a exilului), care in 1981 au primit colete cu bombe camuflate in carti. DIE a incercat rapirea fiului lui Paul Goma, iar ulterior, scriitorul a fost tinta unei tentative de otravire. Scriitorul Virgil Tanase a fost tinta unei tentative de rapire, dejucata insa de ofiterul Matei Pavel Haiducu (Hirsch),care s-a predat DST-ului francez. Un alt caz a fost cel al lui Emil Georgescu, redactor la Radio Europa Liberă, asupra caruia au avut loc două atentate, fiind initial accidentat de o maşina si apoi injunghiat.
O alta arie de desfasurare a actiunilor DIE a fost discreditarea, compromiterea si santajarea opozanţilor anticomunisti. Cei trei directori ai Sectiei Române a Radio Europa Libera, Noël Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu au murit în 1981, 1983 şi, respectiv, în 1988 în urma unei forme de cancer galopant, cauzata de iradierirea lor de catre agenţii DIE.
Operatiunile privind postul de Radio Europa Liberaau purtat numele de cod „Eterul”, iar seria de atentate a fost organizata şi executata teroristul internaţional Ilici Ramirez Sanchez (alias Carlos, Sacalul), care a fost instruit la Bucuresti de către şeful DIE, generalul Nicolae Plesita.
DIE colabora cu serviciile de securitate ale unor state şi organizatii teroriste: Libia, Siria, Irak sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Ofiterii DIE antrenau trupele speciale ale acestor state şi organizatii, le furnizau informatii secrete si le vindeau tehnologie militară furată din Occident.
De asemenea, DIE fabrica si livra arme bacteriologice şi chimice.
Politica de subminare a Occidentului se realiza si prin obţinerea de valuta forte prin orice mijloace, DIE implicîndu-se in traficul de droguri şi de armament.
DIE viza in Occident si furtul de tehnologie, domeniu in care erau folositi ofiţerii acoperiti din misiunile diplomatice, reprezentantele economice si comerciale ale Romaniei in străinătate, întreprinderile şi firmele mixte romano-occidentale, institutele de cercetare si firmele specializate ale Securitatii („Terra”, „Crescent”, „Dunărea”, Romexterra, etc)
Un colaborator al DIE a fost si Iosif Constantin Dragan, om de afaceri italian de origine romana, cu rezidenta la Milano.
DIE a folosit in politica de propaganda, subversiune ideologică, dezinformare si influentare a Exilului, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum Valeriu (Bartolomeu) Anania , Nicolae Corneanu , Antonie Plamadeala, Nifon Mihaită , Victorin Ursache, precum si pe fostul Patriarh Teoctist.
Un decret din iunie 1973 a transformat DIE intr-un instrument personal al lui Nicolae Ceausescu, capatind independenta administrativa, logistica, financiara.
Efectivele, organigrama, sediile si conducerea au fost complet acoperite, DIE putind emite documente de identitate – inclusiv carnete de membri de partid şi de sindicat – cu nume şi locuri de munca fictive
