Ne intrebam cu totii, ce destin ar fi avut Romania dupa 1989, daca la putere ar fi venit oricine altcineva in afara de Ion Iliescu.
Acum, cand dosarele „Revolutia” si „Mineriada”, au scapat de prescriptie si cand intreaga opinie publica se asteapta la condamnarea, macar morala, a celui care a ordonat moartea a sute de oameni, doar pentru a-si prezerva puterea obtinuta in urma unei lovituri de palat, este util sa cunoastem elementele cheie din biografia lui Iliescu, menite sa ne ajute in descifrarea enigmei: Cum a fost posibil ca Romania sa fie pradata si destructurata incepand cu prima zi a noului regim postdecembrist?
(Alexandru Iliescu)
In 1931, tatal lui Ion, Alexandru Iliescu, ilegalist comunist fuge in URSS unde cere azil politic. Participa la Congresul al V-lea al PCR, sectia romana a Kominternului (Internationala Comunista cu sediul la Moscova)unde militeaza pentru dezmembrarea Basarabiei de Romania in favoarea URSS. Dupa patru ani, petrecuti in Rusia, este trimis in Romania de catre NKVD pentru a pune in aplicare planurile secesioniste, insa este arestat si condamnat la 3 ani inchisoare de catre Siguranta Statului.
Si cum aschia, nu sare departe de trunchi, fiul lui Alexandru, Ion Iliescu, nascut in Oltenita pe 3 aprilie 1930, va continua politica profund antiromaneasca, initiata de grupurile anarhist-comuniste din care facea parte tatal sau.
In 1947, Ion a fost cooptat in Uniunea Asociatiilor de Elevi din Romania, de fapt o pepiniera de cadre pentru Tineretul Comunist. In 1949, devine membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) unde va activa in planul de epurare pe criterii politice de influenta sovietica a invatamantului mediu si superior din Romania. Cu alte cuvinte, facea partea din echipa de „vanatori” a tuturor care nu corespundeau ideologic: intelectuali, membrii ai partdielor politice democratice, monarhisti, etc.
Intre 1950-1955, calca pe urmele tatalui sau si ajunge student la Institutul Energetic de la Moscova, este numit secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani aflati la studii in URSS, de fapt un organism conectat direct la serviciile de securitate de la Kremlin (Komsomol). Seful direct al lui Ion Iliescu, in aceasta perioada a fost Alexandr Selepin, viitor sef al KGB.
Ion Iliescu, pe langa cursurile universitare, intra si in programul de pregatire KGB, urmand a fi specializat in operatiuni de diversiune, dezinformare si manipulare sub acoperire in afara URSS.
In 1951 publica in ziarul Scanteia un articol intitulat „Fericirea de a studia in Uniunea Sovietica din care va ofer un reprezentativ citat: „ Cu totii simtim prietenia, indrumarea si ajutorul tovarasilor nostri sovietici, ne bucuram impreuna de succesele constructiei noastre pasnice si simtim aceeasi revolta contra canibalilor americani care savarsesc bestialitati de nedescris impotriva eroicului popor corean si care pregatesc un nou razboi mondial. De la oamenii sovietici avem de invatat ce inseamna cu adevarat patriotismul.”
Dupa evenimentele din Ungaria 1956, cand studentii maghiari cer sa iasa din ghearele sovieticilor, dar sunt calcati sub senilele tancurilor Armatei Rosii, Ion Iliescu este desemnat sa organizeze epurarile din Centrele Universitare din Bucuresti, Cluj si Timisoara, ale elementelor „dusmanoase ordinei socialiste”, devenind unul dintre principalii sustinatori ai arestarilor si trimterilor la Canal a catorva sute de studenti.
Intre 1967-1971 devine Prim Secretar al Comitetului Central al UTC, ministru pentru Problemele Tineretului, iar la propunerea lui Nicolae Ceausescu devine membru plin al CC al PCR, inlocuindul pe fostul ministru de interne si agent KGB, Alexandru Draghici.
Intre 1971-1979, in calitate de nomenclaturist coordoneaza diverse activitati ideologice la Timisoara si Iasi. Pana in 1984 a fost presedintele Consiliului National al Apelor, cu rang de ministru. Ofiterii de UM 0110, divizia anti-KGB, organizata de Ceasusecu in vederea diminuarii influentei sovietice in Romania, il marcheaza ca agent sovietic.
Ceausescu hotaraste sa-l izoleze si astfel intre 1984-1989, Ion Iliescu a ocupat functia de director al Editurii Tehnice.
Ion Iliescu devine presedintele CPUN dupa 22 decembrie 1989, apoi castiga alegerile prezidentiale din 1992 si 2000.
Quot erat demonstradum!
