Un episod extrem de interesant, dar nu foarte exploatat in presa romaneasca este istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi, imediat dupa evenimentele din 1989, coordonate atent de la Moscova, prin implicarea ofiterilor KGB si GRU in procesele de privatizare.
( Marc Rich si George Soros)
Trebuie spus, inca de la inceput ca asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera,Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, agricultura, patromoniul aurifer, padurile sunt controlate de catre grupul de la Dresda condus de fostul ofiter KGB Vladimir Putin, tot astfel si in tara noastra, ofiţerii rusi au condus si controlat cele mai importante ramuri industriale strategice, fiind protejati in mandatele lui Iliescu, Constantinescu si Basescu.
(Marc Rich)
Cazul cel mai rasunator este ALRO, la care ulterior se adauga si restul industriei de aluminiu din Romania. Totul pleaca de la un singur nume de cod: Marco. de fapt este vorba despre Marc Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Compania Marco Internaţional a fost condusa de rusul Vitali Matsitski, apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima si ofiter KGB. Vitali Matsitski detinea si Grupul de firme Rinko, specializat în productia petrolieră, cu o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari.
Prin privatizari frauduloase, coordonate din umbra de fosti ofiteri DIE, aflati in contact direct cu reprezentatii rezidentei serviciilor secrete rusesti din Romania, firmele companiei Marco au achizitionat actiuni cam peste tot ce reprezinta zona strategica din tara noastra.
Pinciuk a fost initiatorul unor vizite in Ucraina ale unor nume grele din SUA, precum cele ale miliardarul George Soros si ale politologului si marelui strateg CIA, Zbigniew Brzezinski.
Pinciuk a intrat in consiliul de sustinere al Internaţional Crisis Group introdus de Brzezinski, unde a devenit coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu fostul sef al Fondului Monetar Internaţional, Stanley Fischer. Era vremea cand KGB si CIA se imprieteneau sustinand fiecare ca e nevoie de pace si de prietenie dupa istovitorul Razboi Rece.
Marc Rich, un foarte abil spion la doua capete, intrucat a lucrat si pentru CIA si pentru KGB a fost boss-ul din spatele lui Frank Timis si Ovidiu Tender, care la randul lor erau asociati cu Cheney, vicepresedintele american in compania alliburton, care, la un moment dat a incercat sa preia compania Petrom.
(Frank Timis)
(Ovidiu Tender)
La începutul anilor ‘80, Marc Rich printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Romania, a cumparat toata producţia anuala de aluminiu si cupru a Romaniei, fiind intr-o stransa colaborare cu ofiterii DIE. Ceaausescu avea nevoie de dolari pentru a plati datoriile externe, iar „tunul pe care Rich la dat în SUA cumparand ieftin si vanzand scump l-a facut multimilonar.
Marc Rich alias Marco a revenit in anii ‘90 la Bucureşti incercând sa preia Hotelul Athene Palace, acre era o unitate DIE perfect acoperita. Rich si Timiş s-au implicat in industria petrolului si gazelor din Romania, dar si in spaţiul rusesc.
Frank Timiş a inceput in 1996 cateva afaceri petroliere in Ucraina, iar Rich a devenit, la un moment dat, cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.Timis, prin Regal Petroleum, detine cel mai important rezervor de gaze din Romania, dupa cel detinut de Compania Romgaz, avand doua licente de exploatare pe o arie care totalizează 10,388 km patraţi.
Pentru a intelege mai bine cine este Marco sa facem os scurta calatorie jurnalistica pe teritoriul fostei URSS.
Datorita suprastructurilor pe care Rich si colegii ssi din KGB le-au creat, membri ai nomenclaturii comuniste au acaparat noua economie „privatizata“. Mark Rich a fost o componenta importantă in crearea economiei de partid invizibile a URSS“. Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat «Măsuri de Urgenţă pentru organizarea activităţii economice
comerciale şi exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru «a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile».
Pana în 1992, cel puţin 80% din companiile mixte din Federaţia Rusa erau ori controlate, ori infiltrate de KGB. Rich a fost unul dintre artizanii fuziunii capitalului american cu materiile prime ex-sovietice.
Pastrand schema initiala, am putea spune ca la noi, la o scară mai mica, „oamenii lui Ilici“ s-au intalnit cu „oamenii lui Kucima“, care s-au intalnit cu „baieţii lui Putin“, iar din toate aceste intalniri, Rusia a penetrat Romania in cele mai intime sectoare economice strategice ale acesteia.
Potrivit unei note SRI din 2006 referitoare la fraţii Mihail şi Lev Cernoi (investitori rusi, agenti ai FSB), a existat o tentativa de preluare a intregii industrii a aluminiului de catre grupul Ruskii Aluminii (Rusal). In raportul serviciilor secrete de la Bucuresti este nominalizat si grupul de firme Rinko si proprietarul casei de comerţ Marco din Statele Unite,controlate de Rich, care,la randul ei,influenteaza "perlele" industriei româneşti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina şi ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski.
(Codrut Seres)
(Dan Victor Alesandru)
Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene, Lev Cernoi a profitat de situaţia politico-economica din Rusia anilor ‘90 si a infiintat grupul Rusal. Unul dintre pionii grupului rusesc in Romania era Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului, pana in august 2005. Alesandru fusese numit in functie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu, din care facea parte şi fostul ministru Codrut Seres, acuzat de autoritatile de la Bucuresti, alaturi de bulgarul Stancev de spionaj in favoarea Federatiei Ruse.
