Cariera politica a lui Sorin Grindeanu a fost modelata de Octav Cozmanca si Ilie Sarbu

Sorin Grindeanu a intrat "verde"în politică,la doar 18 ani, in organizatia de tineret a PSD, în timpul guvernării lui Adrian Năstase. Datoreaza prima functie importanta in partid lui Octav Cozmanca, care astfei ii devine si mentor.


Născut în 1947, Octav Cozmâncă a fost un activist comunist, din nomenclatura dictaturii ceaușiste. Între 1983 și 1989 Cozmâncă a fost coordonatorul Secretariatului General al Guvernului Republicii Socialiste România. După 1989 a fost inspector guvernamental, apoi a activat în Ministerul Culturii, după care a devenit secretar de stat în departamentul de Administrație Publică Locală.


In mandatul de premier al lui Adrian Năstase a devenit ministru al Administrației Publice, în perioada 2000 – 2003. Este perioada în care Cozmâncă dirija cu o mână de fier prefecții și președinții de consilii județene și se asigura că aceștia nu ies din directivele primului ministru de atunci.

Dupa conflictul cu Cozmin Gusa, care era atunci Secretar General al PSD si care demarase un amplu program de reformare a partidului, Adrian Nastase il insarcineaza pe Cozmanca sa disciplineze organizatia de tineret si astfel, Grindeanu obtine filiala Timis, unde intra sub protectoratul lui Dan Poenaru si Ilie Sarbu.


Grindeanu a fost foarte bun prieten cu Victor Ponta, care l-a susținut puternic. Ulterior, însă, s-a distanțat de el și acesta este probabil, motivul pentru care Dragnea crede că Grindeanu poate să fie omul lui de încredere. In septembrie 2015, dupa ce Victor Ponta renuntase la sefia PSD, Grindeanu a afirmat ca Liviu Dragnea trebuie sa fie urmatorul sef al partidului, organizatia Timis fiind prima care l-a propus desi liderul PSD avea deja o condamnare in prima instanta.


In presa a aparut informatia ca Grindeanu este copilul politic crescut de Ilie Sarbu, care a dominat ani de zile organizatia Timis. Informatia este partial adevarata, pentru ca in cele din urma Grindeanu l-a detronat pe Ilie Sarbu de la conducerea filialei.Interesant este faptul ca pe  masura ce urca in ierarhia partidului, devenind viceprimar si prim-vicepresedinte al filialei, Grindeanu intra in conflict cu parintii sai politici. Conflictul cu Ilie Sarbu devine public in 2010, cand Sorin Grindeanu demisioneaza din functia de prim-vicepresedinte al organizatiei judetene si reuseste sa determine retragerea lui Sarbu din cursa pentru un nou mandat la conducerea filialei. 


Cariera politică a lui Sorin Grindeanu este una foarte interesantă pentru că își are rădăcinile în plină guvernare Adrian Năstase și este marcată de trei lideri ai PSD: Cozmanca, Poenaru si cel mai cunoscut dintre ei, Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta și un lider social-democrat important până când a intrat în vizorul procurorilor DNA care au anchetat Dosarul Romsilva. Apropierea de Ilie Sârbu este interesantă și pentru două coincidențe ce nu au legătură cu politica.

Grindeanu a mai absolvit un curs la Academia Națională de Informații a SRI și a fost și membru în Comisia de Control a SRI din Parlament.  


In plan local, Sorin Grindeanu are reputatia de a fi un apropiat al fratilor Cristescu, cei mai bogati timisoreni, care au avut grija de-a lungul timpului sa finanteze toate zonele politice care le puteau sprijini interesele.  În motivarea sentinței prin care parcarea de la Bega revine municipalității, prezentată de site-ul Adevarul, se arată că fostul ministru al Economiei, Constantin Niță, a încălcat grosolan legea în favoarea fraților Marius și Emil Cristescu, atunci cand guvernul lui Victor Ponta a furat de la timișoreni un teren valorat la 1,6 milioane de euro cu care a recompensat serviciile și prietenia celor doi frați.


De notat ca in plan local, indiferent de functiile ocupate, Sorin Grindeanu nu s-a remarcat prin nici o initiativa sau actiune iesita din comun. Considerat om de sistem, Grindeanu se bucura totusi o buna imagine in interiorul PSD.

Beizadele comuniste: Bogdan Olteanu si Andreea Paul nepotii nkvd-istei Ghizela Vass

O alta beizadea provenita din parinti bolsevici si profund anti romani este Bogdan Olteanu, nepotul fanaticei staliniste Ghizela Vass, o croitoreasa nascuta in 1912, in Basarabia, ilegalista, confidenta Elenei Ceausescu si agent NKVD.

(Bogdan Olteanu si Ghizela Vass)

Ghizela, nascuta Gitta s-a remarcat inca din anii 50, prin anchetele politice foarte dure impotriva opozantilor regimului comunist instaurat de consilierii sovietici. Destinul sau, arondat intereselor URSS de a globaliza comunismul, incepe cu arestarea sa si trimiterea in lagarul de detinuti politici evrei de la Vapniarka, unde este racolata la varful miscarii comuniste, alaturi de  Petre Lupu, Simion Bughici, Lazar Grunberg, Bernath Andrei, Barbu Zaharescu, Stefan Voicu, Emanuel Vinea. 


Bunica lui Bogdan Olteanu se casatoreste cu ilegalistul transilvanean Ladislau Vass. Sora acestuia, Olga, era una din amicele Elenei Ceausescu inca din anii clandestinitatii. Sotul ei, Jack Podoleanu (Mendelovici) a fost director al Editurii PCR si a detinut numeroase alte functii de partid si de stat. Ladislau Vass a fost ministru adjunct de finante si membru al Comisiei de Revizie a CC. 

Ghizela si Ladislau au locuit vreme de decenii intr-o vila pe strada Muzeul Zambaccian, cu fata spre Bulevardul Aviatorilor (intre 1950 si 1962, Bulevardul “Generalissim I. V. Stalin”). Au avut trei copii: Ecaterina (Kati), a terminat Liceul “Petru Groza”, a facut Politehnica, sectia de automatica, mama lui Bogdan Olteanu, unul dintre liderii PNL in perioada Tariceanu si presedinte al Camerei Deputatilor; Gheorghe (a urmat acelasi liceu, a murit tanar); si Zoia, nascuta in 1953, eleva la “Petru Groza”, a studiat dreptul (colega de an cu Valeriu Stoica), dupa care a emigrat in Statele Unite in anii 80, impreuna cu sotul ei din acea perioada, doctorul Eugen Zeligson.


In inchisoare, Ghizela a participat la constructia cultului Anei Pauker. In momentul caderii acesteia, in 1952, a fost una dintre ilegalistele care au furnizat informatii anchetatorilor menite sa o demaste pe cea pana recent celebrata drept “neinfricata luptatoare”. La Conferinta Nationala a PCR din octombrie 1945 a fost aleasa in Comitetul Central, la fel si la congresele care au urmat. 

Activista de varf in cadrul Comitetului Judetean Bucuresti, Ghizela Vass a ajuns rapid sa fie un personaj-cheie in cadrul Sectiei Cadre a CC-ului, responsabila cu verificarile membrilor de partid, in special ale ilegalistilor si, inca si mai special, a fostilor voluntari din Spania si a luptatorilor din Rezistenta Franceza.

Inzestrata cu o  memorie colosala, dar si cu o diabolica perfidie, Ghizela Vass dupa cum o descrie Vladimir Tismaneanu, l-a convins pe Gheorghiu-Dej de loialitatea  ei fata de planul impunerii comunismului planetar si, prin urmare, este numita in fruntea Sectiilor Cadre din Exterior si Relatii Externe. 

In acea perioada, Elena Ceausescu si Martha Cziko-Draghici erau instructoare in subordinea Ghizelei Vass care a stiut sa le trateze cu deplina deferenta. Acest lucru nu a fost uitat, mai tarziu, in era Ceausescu.


Bunica lui Bogdan Olteanu a fost direct implicata in toate actiunile privitoare la comunistii greci, spanioli, iugoslavi (cominformisti) aflati in Romania.

Iata cum o descrie, Vladimir Tismaneanu: "Traise in tenebre, prospera in atmosfera de subterana. A fost sefa de sectie multi ani, in 1975 a cedat postul fostului subaltern si protejat Stefan Andrei, ramanand adjuncta sa. Pentru cei care nu cunosc structura puterii in regimurile de tip leninist, trebuie precizat ca Sectia Internationala a Comitetului Central dirija de fapt Ministerul de Externe."

S-a pensionat in 1982, iar dupa 1990, a fost o sustinatoare infocata a FSN. 

Nascut pe 29 octombrie 1971 la Bucuresti, Bogdan Olteanu a fost casatorit din 2003 pana in 2009 cu Cristina Isabela Andone, cu care are doi copii. Nasul sau de cununie este fostul premier Calin Popescu Tariceanu. 

Bogdan Olteanu a intrat de tânăr în politică. În anul 1991, el s-a înscris în PNL, condus atunci de Radu Câmpeanu. Cel mai important sprijin a venit de la Călin Popescu Tăriceanu, cel care de altfel i-a și devenit naș. După absolvirea Dreptului, în 1997, Olteanu a fost angajat pe postul de consilier al lui Tăriceanu, pe atunci ministru al Industriilor şi Comerţului, după ce activase în rândul Tineretului Naţional Liberal, unde a ocupat funcţiile de vicepreşedinte (1996-1998) şi preşedinte (1998-2000). În 2004, a fost ales deputat de Bucureşti pe listele listele Alianţei DA, iar în decembrie 2004, a fost numit în funcţia de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul în Guvernul Tariceanu. 

A demisionat din funcţia de ministru în 2006, însă a fost ales imediat preşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuindu-l pe Adrian Năstase. Din octombrie 2009, Olteanu a ocupat funcţia de viceguvernator al Băncii Naţionale a României.

Printre alte funcţii deţinute de-a lungul timpului de Bogdan Olteanu este şi aceea de preşedinte al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional. A părăsit acest post în primăvara lui 2014, în plin scandal în care era implicat preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov, care a și fost arestat pentru corupţie. 


Numele sau este legat si de relatia cu Alina Ghorghiu, fosta presedinta a PNL, cea de a carui nume este legata cea mai proasta campanie electorala a liberalilor din istoria postdecembrista.

Inainte de relatia amoroasa dintre cei doi, legătura a fost şi una profesională, Olteanu activând ca partener în casa de avocatură “Gorghiu şi Asociaţii – Servicii de consultanţă SRL”. În declaraţia de avere completată în anul 2005, el a menţionat că a primit de la casa de avocatură a Alinei Gorghiu suma de 20.000 lei, reprezentând dividende.


Accederea Alinei Gorghiu în politică este şi meritul lui Bogdan Olteanu, el ajutând-o în 2008 să obţină un mandat de deputat din parte PNL. Alina Gorghiu deţine din 2008 şi calitatea de arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, instituţie unde Bogdan Olteanu a fost preşedinte.



Andreea Paul Vass s-a născut la 10 septembrie 1978 la Zalău, iar în perioada 1998-2001 a studiat la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale obţinând diploma de licenţă cu cu o lucrare privind "Aplicarea teoriei haosului în previzionarea cursului de schimb". 

Dupa 2000 candideaza pentru preşedinţia Organizaţiei de femei a PDL, arătând că poate întări organizaţia, aduce "prospeţime" şi "chiar Traian Băsescu vede o soluţie în întărirea organizaţiei de femei pentru a reforma partidul". (sic!)

Ca o perfida ironie a sortii si etaland un adevarat tupeu, Andreea Paul Vass a spus că numele său de dinainte de căsătorie - Vass - înseamnă în limba maghiară,fier.
  
Andreea Paul-Vass a fost numită în postul de membru al comisiei pentru coordonarea procesului de privatizare a companiei Hidroelectrica. 

Adrian Sarbu: de la valetul lui Silviu Brucan la "shogun" media

Adrian Sarbu a fost "ordonanta" lui Silviu Brucan, care i-a trasat sarcina sa devina „operatorul oficial“ al Revoluţiei din 1989, fiind părtaş inclusiv la procesul soţilor Ceauşesu. 



Un student mediocru, dar obraznic, Adrian Sarbu reuseste sa se angajeze inainte de 1989 ca  regizor la Studiourile de Film Sahia. Pe 22 decembrie 1989, filmeaza prima intalnire a Consiliului Frontului Salvarii Nationale, care a avut loc in sediul CC al PCR, fiind introdus in schema de Brucan.

Face primii bani frumosi din vanzarea catre posturile internationale de televiziune a casetelor cu asa zisa Revolutie, pe care le-a filmat in calitatea sa trasata de mentorul sau.


Devine consilier personal al premierului Petre Roman, secretar de stat responsabil cu comunicarea şi imaginea Executivului României. 

In timpul manisfestaţiilor din 13-15 iunie 1990, din Piaţa Universităţii,Adrian Sarbu, cel care avea sa se autointutuleze gurul democratiei romanesti, a cerut Armatei dinamită pentru a arunca în aer balconul Universităţii. 


A fost audiat ca martor in 2005,  in dosarul „Mineriada“, iar in 2016 i s-a schimbat calitatea procesuala in inculpat, fiind acuzat ca a chemat câteva trenuri cu mineri la Bucureşti. 

Pentru serviciile aduse grupului de complotisti format din Iliescu, Roman si Brucan, Sarbu primeste postul de manager general al postului PRO TV, iar in 2001, guvernul Nastase ii sterge o datorie de o mie de miliarde de lei vechi si ii acorda o subventie de 276 milioane de lei vechi pentru cultura (sic!)


In 1995, Sarbu apare alaturi de Ion Tiriac si Ronald Lauder, fondatorul CME si mostenitorul imperiului cosmeticelor Estee Lauder, anunţand lansarea postului PRO TV, alături de alte canale dedicate sportului, filmelor, femeilor sau muzicii.  De fapt, implicarea lui in media a inceput in 1991 cand a infiintat ,cu sprijin de la guvern si finantare de oamenii regimului Iliescu-Roman, firma MEDIAFAX si primul radio local privat, PRO FM.


Ion Tiriac il introduce pe Adrian Sarbu in cercul restrans al investitorilor occidentali si cu finanatrea de la Lauder, impreuna cu cei mai buni angajati, racolati de la AMEROM si SOTI, lanseaza in eter PRO TV ca un concurent direct al postului ANTENA 1, infiintat cu banii de la CRESCENT si ICE DUNAREA de Dan Voiculescu, in 1994.


Drept multumire pentru sprijinul acordat de-a lungul anilor, Sarbu il  face celebru pe SILVIU BRUCAN (SAUL BRUCKNER), dandu-i o emisiune, Profetii despre trecut, moderata de Lucian Mandruta. Astfel, cel care a venit in Romania cu tancurile sovietice in 44, care a facut parte din complotul KGB impotriva lui Ceausescu a devenit un profet simpatizat de public si ramas in constiinta publica pentru fraza: "romanilor le vor trebui 20 de ani sa se destepte!" (sic!)


Subventia pentru cultura pe care a primit-o de la guvernarea Nastase s-a concretizat la PRO TV prin: manelizare, promovarea marlaniei si a prostului gust, filme de duzina si ore de publicitate comerciala. (sic!)

Dar, ca sa intelegem dispretul acestui fost mogul de presa, supranumit Shogunul, fata de romani, sa parcurgem pe scurt cateva date din biografia maestrului sau, Brucan.


Saul Bruckner a fost numit în septembrie 1944 secretar general de redacţie la ziarul Scânteia, de la tribuna căruia a cerut condamnarea la moarte, printre alţii, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru. Soţia sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului, lucru amintit şi de Petre Ţutea. Între anii 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din Bucureşti, deşi nu avea decât 6 clase de liceu.


    In prezent, Parchetul General il acuza pe Adrian Sarbu de evaziune fiscală, instigare la evaziune fiscală, instigare la delapidare și spălare de bani, prejudiciul în acest dosar ridicându-se la 61.588.159 lei (aproximativ 14 milioane de euro).

Moartea procurorului Panait: scheletul din dulapul lui Victor Viorel Ponta

In 2012, cunoscuta publicatie germana "Frankfurter Allgemeine Zeitung" publica un articol, cu titlul "Crede ca poate scapa cu orice" , in care prezinta versiunea conform careia prim-ministrul Romaniei,de atunci, Victor Ponta, ar avea legatura cu moartea fostului sau coleg de serviciu, procurorul Cristian Panait. Acest episod ocult, contureaza si mai in profinzime, caracterul infractional si aspectele santajabile ale  fostului presedintelui PSD, cocotat in fruntea guvernului, pentru a satisface foamea de bani a clientelei de partid, extinsa insa, evident si transpartinic. 


Este necesar un scurt remember: Procurorul Cristian Panait a murit in 2002, la varsta de 29 de ani, dupa ce a cazut de la fereastra apartamentului din Bucuresti in care locuia. Autorul articolului din ziarul german releva ca in acea perioada procurorul Cristian Panait investiga un scandal de coruptie in care erau implicati oameni din anturajul liderului de atunci al PSD, Adrian Nastase. 

Exista martori, printre care si matusa procurorului, care afirma ca Panait a cazut de la etaj, in seara zilei de 10 aprilie 2002, la scurt timp dupa ce a fost vizitat la domiciliu de colegul sau Victor Ponta, cu care ar fi avut un conflict din cauza viziunilor opozabile in privinta dosarului. Investigatiile de atunci, au scos insa la iveala un aspect ingrijorator, caci la autopsie au fost gasite urme de droguri in corpul lui Cristian Panait. 





Moartea bizara a tanarului procuror se aseamana bine cu disparitia lui Codrut Marta, fostul sef de cabinet al lui Sorin Blejnar, disparut dupa ce au fost gasite urme de somnifer in paharul din care a baut, pe care se mai gaseau si amprentele lui Elan Swartzenberg, fugit in Israel. 

Initial, in vara lui 2002, a fost deschis un dosar conform caruia procurorul Victor Ponta era suspectat de asasinarea procurorului Cristian Panait, dar care la scurt timp, dupa presiunile lui Adrian Nastase a capatat o alta destinatie, fiind avansata versiunea conform careia procurorul s-ar fi sinucis, mai scrie ziarul german. Bizarereiile in acest caz, continua. Procurorul care investiga decesul lui Cristian Panait a fost lovit mortal de o masina, iar autorul accidentului nu a fost prins niciodata. 




Autorul articolului din "Frankfurter Allgemeine Zeitung", Von Karl-Peter Schwarz, a stat de vorba, la Bucuresti, cu Ela Simona Fica, o jurnalista care l-a cunoscut personal pe procurorul Cristian Panait si care a investigat acest caz. Concluzia jurnalistei romane, pe care a facut-o publica pe siteul domniei sale: www.explozivnews.ro, este ca Victor Ponta a fost interesat de inlaturarea procurorului Cristian Panait si ca ulterior a fost rasplatit de PSD, cariera sa avansand pana la titulatura de astazi.  

Asadar, pe langa profilul de plagiator, mincinos, corupt, Ponta isi mai poate trece in CV-ul mafiot si suspiciunea de fi contribuit la moartea unui procuror, prea incoruptibil pentru gustul sistemului pastorit de penalul condamnat de doua ori in Instanta, definitiv si irevocabil, Adrian Nastase, acest Gepeto al micului Pinochio. Asteptam cu mare interes redeschiderea dosarului Panait!

Resursele strategice ale Romaniei praduite de o clasa politica criminala

Desi s-a asternut o liniste mediatica peste subiectul exploatarii resurselor strategice: metale rare, gaze de sist, etc, asta nu insemna ca acum putem sta linistiti. Pericolul este departe de a fi trecut. 

In 1971, Romania avea intocmite si introduse in calculatoarele Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, hartile cu zacamintele minerale din care reiese ca Romania mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. 

Numai că pe lângă aur, în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Astazi acestea sunt evaluate azi la 6.000 de miliarde de euro.

Astazi, toate aplicatiile tehnologiei inalte necesita matria prima, care se gasesete din abundenta in Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. 


Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Inainte de prabusirea sistemului ceausist, statul roman construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o intreaga platforma industriala dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi sa deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiintă pentru a fi transformată in investiţie imobiliară. 


Politicienii care l-au succedat pe Ceausescu n-au vrut sa conduca o tara, ci doar s-o praduiasca, pentru a se imbogati. Se impun cateva intrebari...Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? 

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Sa nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? 

Sa nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Astazi, Romania reprezinta o tinta uriasa, intrucat are resurse extraordinare atat de metale rare, necesare dezvoltarii tehnologice, dar si gaze de sist care pot asigura fluxurile de consum pentru intreaga Europa...

Sa nu mai lasam acesti politicieni prosti, ticalosi si viciati de toate relele sa ne mai amanteze pentru cateva secole! 

ROMANIA TREZESTE-TE!

Evolutia servicilor secrete in perioada Razboiului Rece (4)

Cea mai reusita actiune de spionaj, manipulare si dezinformare a servicilor secrete romanesti, in colaborare cu cele rusesti poarta numele de Reteaua Caraman” si s-a desfasurat intre 1960-1969.

Colonelul Mihai Caraman, coordonat de ofiteri KGB si GRU a reusit sa formeze o retea de spioni, prin care s-au scurs informaţii deosebit de valoroase pentru tratatul de la Varşovia. 

Mihai Caraman activa la Paris sub acoperire diplomatică, fiind ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), unde a reuşit să-şi atragă colaborarea a trei angajaţi din interiorul Cartierul General NATO: Imre Nahit, ofiţer turc, Robert Van de Wielhe şi Frnacis Roussilhe, doi funcţionari francezi. Prin intermediul acestei reţele, Mihai Caraman a sustras mii de documente care se refereau la absolut toate problemele ce preocupau NATO în perioada respectivă.

Din păcate, prin demantelarea reţelei Caraman, KGB-ul a reusit încă o dată să discrediteze România în faţa americanilor, englezilor şi mai ales a francezilor, puteri de la care regimul Ceauşescu aştepta sprijin. Mihai Caraman a fost decorat ulterior de KGB şi avansat în cadrul Securităţii, până în 1979 când este trecut în rezervă. 


Un alt episod bine împachetat de propaganda sovietică este „fuga” generalului Pacepa, considerat de mare parte din mediul avizat un agent al KGB-ului

Pacepa a fost adus în Securitate de Saharovsky care era şeful consilierilor sovietici în România până în ’53. Devine pentru următorii 15 ani directorul spionajului KGB. Este cel mai longeviv şef al spionajului din toată istoria spionajului sovieto-ţarist.

La finalul lunii Iunie 1978, Ion Mihai Pacepa fost secretar de stat în Ministerul de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate cere azil Statelor Unite prin intermediul ambasadei americane de la Bonn, Germania de Est. Cererea sa este aprobată de preşedintele Jimmy Carter iar fostul general se stabileşte în Statele Unite, în timp ce în România este condamnat în lipsă pentru trădare.


În momentul în care Pacepa a defectat, relaţiile României cu America erau mai bune ca oricând, scopul KGB-ul fiind tocmai distrugerea acestora. Era necesar un defector cu grad mare care să explice comunităţii internaţionale că, de fapt, Ceauşescu este un “anti-american turbat.” Acest eveniment coincide şi este legat de momentul în care KGB-ul mai aruncă o piesă de rezistenţă în scenă, pe celebrul Carlos Şacalul. Legenda pusă la punct de ruşi dorea acreditarea ideii că Pacepa este un pion important pentru regimul de la Bucureşti şi din acest motiv Ceauşescu caută să-l asasineze cu ajutorul teroristului Carlos.

Istoricul american Larry Wats susţine că preşedintele Jimmy Carter a ştiut de la bun început că Pacepa este agent sovietic. Relaţiile bilaterale erau atât de strânse încât, în 1978, preşedintele american Jimmy Carter îi propune lui Ceauşescu listarea pe bursa americană a industriei româneşti evaluată atunci la 147 miliarde de dolari.În acelasi an, Carter l-a nominalizat public pe Ceauşescu ca lider principal în facilitarea întâlnirii istorice între preşedintele egiptean Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin.

Evolutia servicilor secrete in perioada Razboiului Rece (3)

Dupa momentul 1968, Romania isi propune sa construiasca o axa pro occidentala. Incepand cu 1975, regimul de la Bucuresti, condus de Nicolae Ceasusescu primeste imprumuturi de la FMI si Banca Mondiala de 2,3 miliarde dolari.

  (Nixon, Ceausescu) 

(Ceausescu, Carter)

(Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, Nicolae Ceausescu)

Avansul tehnologic obtinut de Romania din colaborarea cu Vestul, obliga serviciile secrete ale URSS si ale aliatilor din Tratat sa declanseze "masuri active impotriva Romaniei". Asa a luat nastere operatiunea Progress, in 1971.

Nicolae Ceausescu se indeparteaza de politica Moscovei, cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al SUA si a Marii Britanii si astfele, serviciile secrete romanesti incep sa-si schimbe optica si mai ales principiile de functionare.

Ca reactie imediata din partea aliatilor socialisti, România este inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene”.


Insa, spre sfarsitul anilor 70, Ion Mihai Pacepa, seful spionajului romanesc defecteaza la CIA si dezvaluie operatiunea Orizontul, in cartea Orizonturi Rosii, lucrare ce avea sa puna capat relatiei lui Ceausescu cu Occidentul. 

Astfel, atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai  ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est.


Sovieticii reusisera sa penetreze, la sfarsitul anilor 60, serviciile SUA si ale NATO si astfel, au reusit sa manipuleze genial defectarea lui Pacepa, intoxicand mediile occidentale cu ideea ca Ceausescu a fost doar un cal troian al URSS in Occident si ca "revolta"impotriva invadarii Cehoslovaciei a fost secventa unui plan pus la punct de Brejnev si Ceausescu. 



Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. 

Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin”. 


Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali. 

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989. 


Serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare, profitand de faptul ca  mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea tarii noastre.


Abia in 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA.

Intelegem asadar,cum au reusit ofiterii serviciilor secrete rusesti sa infiltreze CIA, si  folosind diaspora maghiară din Statele Unite au dezinformat masiv in defavoarea Romaniei. 

Colonelul (r) Radu Tinu, adjunct al Securităţii Timiş in 1989 afirma: "Serviciul secret maghiar, AVO a fost foarte agresiv. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America...


In februarie 1994, este prins un alt mare spion KGB, şeful diviziei de contrainformaţii sovietice din CIA, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic.


Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU, Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical, dar prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei.

 
Alte defectari in favoarea occidentalilor:  
  • Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995
  •  Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985; 
  • Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964; 
  • Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei.