Evolutia servicilor secrete in perioada Razboiului Rece (2)

Harold Wilson prim-ministrul Angliei, Olof Palme prim-ministrul Suediei, Lester Pearson fost primi-ministru al Canadei, Roger Hollis, conducătorul MI5,  Averell Harriman, fostul ambasador american in URSS si ex-guvernator al New-York-ului, au ceva in comun: toti au fost agenti KGB.


Succesul incredibil al serviciilor Tratatului de la Varsovia pe terenul occidentalilor este explicat de James Jesus Angleton, şeful biroului de contrainformaţii al CIA în perioada 1954-1975: "Cei care protejează şi slujesc strategia sovietică, fac parte dintr-o schemă de dezinformare pentru a ne ispiti într-o poziţie confortabilă. Şi, dintr-o dată, credem că suntem pe punctul de a câştiga Războiul Rece. Domnilor nici nu vă daţi seama dar sunteţi înconjuraţi de o mulţime de înşelăciuni.”

Cunoscut de ofiterii KGB cu pseudonimul de Mama si de ofiterii CIA ca vanatorul de kaghebistiAngleton reuseste in 1953 sa il demaste pe cel mai important spion KGB din serviciile secrete britanice, Kim Philby.

Kim Philby

Philby făcea parte dintr-o vastă reţea de spionaj controlată de ruşi pe teritoriul Americii denumită “Cambridge Spy Ring” (Inelul Spionilor de la Cambridge). Cei cinci membri marcanţi ai reţelei fuseseră rectrutaţi de sovietici încă din anii studenţiei şi mai apoi propulsaţi în funcţii cheie la vârful serviciilor de spionaj americane şi britanice.Nu se stie nici astazi  câţi membri a avut acest „inel”. 

Oleg Gordievsky

Dar au avut si serviciile de informatii occidentale cateva succese remarcabile, cum a fost cazul lui Oleg Gordievsky, omul care a condus biroul KGB din Londra, agent dublu in perioada 1974 -1985. Acesta a declarat: "Cambridge este doar un punct mic dar centrul pământului este Londra şi există cel puţin 40 de ofiţeri, inclusiv 25 de la KGB care operează în Londra. Nu beneficiază de bugete foarte mari şi din acest motiv vor viza industriile creative, aşa cum este presa, pentru a se infiltra.