Tenebrosul secret din biografia lui Victor Ciorbea, care-l tine captiv Mafiei Rosii

Lovitura de Stat, cu parfum de Revolutie, din decembrie 1989 a insemnat si preluarea uriasei averi a UGSR ( Uniunea Generala a Sindicatelor din RSR) de catre niste tovarasi, atent selectionati si numiti apoi, cu cinism: lorzii sindicatelor. 


La nici un an dupa executia cuplului Ceausescu, regimul Iliescu-Roman, purcede al organizarea mai multor confederatii sindicale, printre care si CNSRL- Fratia, condus de un personaj, cu adevarat bizar, Victor Ciorbea. Interesant, este faptul ca in 1993, dupa ce Victor Ciorbea paraseste confederatia, la conducerea CNSRL se insurubeaza Miron Mitrea (sic!)


Un document aflat în arhivele CNSLR-Fratia demonstreaza ca mare parte din averea UGSR a fost însusita  prin fals. Documentul, datat 4.07.1990, reprezintă un proces de predare-primire a patrimoniului intre Stefan Calinescu, fostul presedinte al UGSR, si Minica Boaja, vicepresedinte CNSLR. Numai ca , anchetatorii DNA au demonstrat, ca de fapt, acest document nu a fost semnat niciodata de Calinescu si ca semnatura sa a fost falsificata de Ilie Porojan, "locotenentul" lui Ciorbea. 

Porojan a recunoscut in fata procurorilor, ca a falsificat documentul, in complicitate cu Minica Boaja. Jurnalistii de la ziarul Puterea l-au chestionat pe Victor Cirobea cu privire la acest transfer de patrimoniu de milioane de dolari, de la bugetul centralizat de stat, catre conturile unei confederatii sindicale, private. Raspunsul acestuia a fost la fel de naucitor ca propria-i prezenta:  „Habar nu am ce au făcut ei pe acolo. Sincer, nu mă interesează poveştile astea. Şi ce dacă eram preşedinte? Ce, directorul de la dumneata ştie ce face fiecare subaltern şi cum face?”.


Ei bine, cu toate ca Victor Ciorbea a afirmat ca nu stie nimic despre acest proces-verbal de predare-primire a patrimoniului, decizia ca averea UGSR sa fie preluata de CNSLR, nu avea cum sa-i fie straina, din moment ce, pe vremea cand era preşedintele CNSLR,  a emis o hotarare in acest sens, pe 12 septembrie 1990, justificand-o  in baza articolului 26 al Statutului CNSLR, adoptat la Congresul Confederaţiei din 28-29 iunie 1990. 

Averea UGSR totaliza la data de 31 decembrie 1989 aproape 5 miliarde de lei (300 de milioane de dolari), din care circa 4,7 miliarde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la Banca Naţională a României şi Banca Română de Comerţ Exterior. Mare parte din bani fuseseră adunaţi din cotizaţiile lunare ale celor aproape 7,5 miliarde de membri. În afară de bani mai erau 51 de case de cultură, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament, 34 de sedii, aproape 300 de apartamente, 344 de baze sportive şi 8 unităţi anexe etc. 


Asadar, CNSRL-Fratia, condusa de Victor Ciorbea, a preluat in 1990, o avere de 300 de milioane de dolari, printr-un fals demonstrat de procurorii DNA. Intruna dintre adresele BCR depusa la dosar, scrie: “Uniunea Generală a Sindicatelor din România a avut cont deschis la Banca Naţională a României – Sucursala Municipiului Bucureşti până la data de 3.05.1990. La această dată s-a depus la BNR SMB cerere de deschidere de cont pentru Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România, în al cărui Statut se menţionează la Cap. VI «Fonduri băneşti şi mijloace materiale ale CNSLR», art. 26 lit. d) «patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal prin absorbţie»”.

Conform statutelor sindicatelor, patrimoniul sindical este netransmisibil si indivizibil. Cu toate acestea, de-a lungul vremii, presa a relatat nenumarate cazuri, care demonstreaza cum bucati din patrimoniul UGSR au fost vandute de liderii sindicalisti. Unul dintre exemplele instrainarii este hotelul Europa, din Eforie Nord, aflat acum în proprietatea lui George Copos. Altul este cel al clădirii vechiului Senat, vandută în 1997 catre Banca Unirea, iar ulterior catre Nova Bank. 


Este oare indreptatit moral, Victor Ciorbea sa ocupe astazi functia de avocat al Poporului? O petitie semnata de 130 000 de protestatri i-au cerut acestuia demisia, dupa ce a sarit in apararea lui Dragnea, contestand la Curtea Constitutionala, legea care nu i-a permis acestuia sa ocupe postul de premier, fiind condamnat penal.