Una dintre misiunile importante ale Securitatii comuniste a fost sa penetreze si sa intoxice mediile teologice, religioase si cultele,atat din Romania cat si din afara granitelor patriei socialiste, iar unul dintre varfurile otravite de halena stalinista, care a lovit in inima Ortodoxiei romanesti este Ilie Sarbu, alias "Parintele".
Recrutat, in 1976 ca informator al Securitatii pe chestiuni legate de „culte-secte”, Ilie Sarbu este angajat in Directia I (Politia politica), primind numele conspirativ: „Ovidiu Marinescu” si este legendat ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebes, ajungand director, intre 1978-1981. Intre 1981-1991, a fost consilier economic la Mitropolia Ortodoxa a Banatului, de unde a fost plantat de Directia de Informatii Externe, la Institul Ecumenic de la Geneva.
Trecerea de Directia I a Securitatii la DIE a fost facilitata de socrul sau, colonel in Centrala spionajului extern. De pregatirea spionului-recrut, Ilie Sarbu s-a ocupat colonelul Aurel Crisan, seful grupei teritoriale Timisoara a CIE, iar dupa toate examenele si testele trecute cu brio, viitorul socru a lui Victor Viorel Ponta a fost incadrat la UM 0544.
Trebuie precizat, ca printre misiunile UM 0544, conduse de colonelul Nicolae Nadejde, locotent colonelul Sergiu Nica, colonel Ion Diaconescu si maior Andrei Vitescu, s-au aflat si actiuni de intimidare si atentate impotriva dizidentilor politici romani din Occident, a fostilor spioni DIE, defectati si stabiliti la inamicul capitalist.Printre victimile unitatii militare DIE, deplin conspirate, unde opera si tanarul ofiter Ilie Sarbu se numara: Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român din exil – Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au defectat la inamic, primul stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în RFG.
Conform documentelor aflate in Dosarul Informativ al rezidentului DIE, Ilie Sarbu, aflam ca in perioada 1984-1985, a primit misiunea de a crea un contact operativ cu referentul Centralei spionajului extern, Ilie Dan Ciobotea, care era acoperit in functia de director adjunct la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elvetia) si profesor asociat la Institutele teologice de la Geneva si Fibourg.
In 1989, Sarbu primeste o noua misiune si anume aceea de a organiza o retea operativa in Anglia care sa poata sustine interesul informativ al Securitatii.
Sub criptonimul „Ovidiu Marinescu”,Sârbu a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului, furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe – opisate în dosarul personal de informator, arhivat la Fondul „Reţea”. Fiind apreciat ca „informator valoros”, a fost preluat în legătura personală a adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe probleme: „activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub acoperirea cultelor şi sectelor religioase”, „legături cu reprezentanţele străine”, „vest-germani” etc.
Relatiile conspirate cu Securitatea au continuat, firesc si dupa momentul Loviturii de Stat din decembrie 1989. In perioada în care colonelul Constantin Găină activa la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne, l-a recomandat pe ofiterul Ilie Sarbu pentru cateva misiuni specifice orientate impotriva opozantilor regimului Iliescu, din Germania (1994) .
În perioada 1991-2001, când ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a deţinut funcţia de director general la SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara, a fost folosit sporadic pentru cercetarea informativă a mediilor politice din România.
După încadrarea colonelului Găină Constantin la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, acesta i-a raportat şefului direcţiei, chestorul Ardelean Virgil, că l-a avut în legătură pe numitul Sârbu Ilie şi a solicitat aprobarea să-l menţină în contact operativ, cu înregistrare în evidenţa ofiţerilor acoperiţi ai DGIPI.
În perioada în care numitul Sârbu Ilie a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltări Rurale în Guvernul Năstase, colonelul Găină Constantin a exercitat, inclusiv la solicitarea şefului DGIPI, un trafic de influenţă sistematic pe lângă numitul Sârbu Ilie, până la un moment dat, când după consultarea prealabilă a primului ministru Adrian Năstase şi a directorului SRI, Timofte Radu, susnumitul nu a mai dat curs intervenţiilor. Deranjat de refuz, chestorul Ardelean Virgil a deconspirat calitatea secretă a politicianului Sârbu, făcându-l astfel vulnerabil la influenţe şi presiuni, inclusiv faţă de un serviciu străin, în legătura căruia se afla şi Virgil Ardelean (Vulpea)
Începând din anul 2000 şi până în prezent, numitul Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1.01-31.12.2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. În perioada 2001-2004 a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Năstase Adrian. În 2004, în 2008 şi în 2012 susnumitul a candidat şi a fost ales senator în Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş.
Ilie Sarbu este membru al Partidului Social Democrat detinand funcţia de vicepreşedinte, lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent Naţional al PSD. În cursul anului 2008 a ocupat temporar funcţia de preşedinte al Senatului României.
Opiniei publice din Romania este mai cunoscut ca tatăl europarlamentarului Daciana Sarbu , candidat pe lista Alianţei electorale PSD – UNPR – PC la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 şi ca socru al fostului prim-ministru al Guvernului României, Victor Ponta, totodata si fostul preşedinte al Partidului Social Democrat, pana in 2015.
Poate aspectul cel mai tenebros din biografia de securist a lui Ilie Sarbu se afla in timpul evenimentelor sângeroase de la Timişoara din decembrie 1989. În data de 17 decembrie 1989, când, la ordinul personal al generalului Mihai Chitac din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei, Sârbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi de gloanţe, înregistrându-se şase morţi şi zeci de răniţi.
Având în vedere înlesnirea acţiunii de represiune armată împotriva populaţiei din Piaţa Catedralei din Timişoara în data de 17 decembrie 1989, soldată cu şase morţi şi zeci de răniţi, şi ţinând cont că, în cursul anului 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis dosarele privind evenimentele sângeroase din decembrie 1989, consideram ca nu va trece mult timp, pana cand Ilie Sarbu sa fie cercetat de Parchetul General, mai ales ca generalul Chiţac Mihai a fost condamnat definitiv în 2008 la 15 ani de închisoare şi degradare militară pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, referitor la implicarea sa în reprimarea sângeroasă a manifestanţilor civili de la Timişoara.
