Iata cum descriu cei mai ilustri exegeti ai psihologiei maselor principiile razboiului nevazut:
- Pentru Sun Tzu: perturbarea economiei, subinarea oricarei autoritati, discreditarea traditiilor, stimularea disensiunilor, cultivarea imoralitatii, compromiterea liderilor de opinie, coruperea, spionarea.
- Pentru Gustave le Bon: multimile sunt credule, sensibile, imprudente, irationale, emotionale, mesianice. Poporul are nevoie de adulare, de fetisuri.
- Pentru Arthur Ponsoby: “Pe vreme de razboi, sa nu minti inseamna o neglijenta, sa banuiesti o minciuna este o fapta rea si sa sustii adevarul este o infractiune”. Asadar, pentru mentinerea moralului intr-o confruntare sunt necesare: minimalizarea pierderilor, exagerarea victoriilor, amplificarea infrangerii adversarului, contrapunerea valorilor morale si nobile cu cele ale adversarului care sunt criminale su uzurpatoare
- Pentru Serghei Ciakotin ( Violarea multimilor prin propaganda politica): Multimile trebuie sa sufere si apoi sa fie consolate. Zgomotele impiedica gandurile. Oamenii din grupuri sunt mimetici. Emotia colectiva o diminueaza pe cea individuala.
Urmatorul pas este specularea celor patru nevoi primitive: agresivitatea, dorinta sexuala, satisfactia materiala, dragostea parinteasca.
- Agresivitatea: inamicul e periculos, ne vrea raul, dar noi il vom zdrobi. Ne vom apara si ii vom ataca pentru ca le suntem superiori. Cu noi este Providenta!
- Dorinta sexuala: iconuri si parade cu barbati virili , cotregrafii cu fete tinere.
- Sataisfactia materiala: Cand vom invinge vom instaura Epoca de Aur, abundenta, sfarsitul saraciei si al mizeriei.
- Dragostea parinteasca: Cu noi sunt stramosii pe ai caror umeri stam!
Etapele necesare preluarii fondului afectiv al poporului vizat:
- Atacarea si inlocuirea puterii simbolice traditionale cu o alta noua. Fondul psihologic al multimilor este acelasi. Liderii pretind ca au fie o misiune mai buna decat a celorlalti, fie ca sunt dirijati de Providenta.
- Triunghiul dramatic: Victima-Salvatorul-Persecutorul.
Scopul si concluziile propagandei: pierderea ratiunii victimei. Trecutul si prezentul pot fi sacrificate in numele viitorului.Omul este predispus spre rau
Teama si forta au o influenta mai mare decat ratiunea
Omul este dominator si gata sa sacrifice drepturile altora in beneficiul propriilor interese.
Omul nu poate fi controlat/dresat decat prin impunerea fortei (Legea) sau convingerea si slefuirea sinelui (Religia).
Cele 10 predicate principale ale manipularii politice
“Minciunile nu-i angajeaza decat pe cei care le cred”
(Bernard Raquin)
- Identitatea graduală a conspiratorului: Această tehnică presupune identificarea unui conspirator, care acționează în favoarea unui inamic extern. Un adversar tradițional, de regulă. Statul agresor acționează prin intermediul unor servicii secrete, care cooperează cu trădătorul din interior. Acesta trebuie să aibă trăsături negative, să fie laș, corupt, avar etc.
- Omul de paie: Tehnica urmărește crearea unui personaj cu caracteristici pe care publicul nu vrea să le vadă la un lider politic. Un lider politic este slab, este un om de paie, dacă este ghidat de soție sau de oameni de afaceri care îi finanțează campaniile, arată prof. Stănciugelu, în manual.
- Zeflemeaua: Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie,
- Omul simplu: Omul politic face apel la originile sale simple, la relații de cooperare între egali, identificându-se cu alegătorii cărora le cere sprijinul.
- Vox populi, vox dei : Tehnica de manipulare pleacă de la premisa că poporul și divinitatea sunt una și aceeași. Se creează astfel impresia că liderul unei comunități este rezultatul unei decizii care trece dincolo de posibilitatea de contestare, că este decizia poporului, care reprezintă echivalentul instanțelor divine, din epocile anterioare. .
- Inventarea aliatului-poporul: Această tehnică face apel la nevoia oamenilor de a se conforma părerii celorlalți. Liderul invocă alianța sa cu o majoritate a populației, bazându-se pe conformismul social. Oamenilor le este frică să iasă în evidență, prin respingerea părerii majorității, așa cum arată și teoria cunoscută ca ”Spirala tăcerii”. Cea mai cunoscută metodă de a-ți demonstra asocierea cu majoritatea este reprezentată de băile de mulțime.
- Inamicul impersonal: Se anunță că adevăratul inamic nu e contracandidatul, ci un adversar care nu-l amenință doar pe el, ci întreaga societate.
- Poziționarea strategică: Acestă tehnică pune în circulație un mesaj implicit, de dominare și de control asupra adversarului. Raportul de dominare instituit transmite o imagine denaturată despre adversar și despre sine.
- Persuasiunea și raționamentul valid: Capcană de logică, prin care se folosește un raționament valid, care sugerează un adevăr aparent, în realitate fals. Raționamentul este valid, în sens logic, dar neadevărat. Manualul prof. Stănciugelu dă ca exemplul următorul raționament: toate guvernele investite de parlament au fost corupte, acest guvern e investit de parlament, în concluzie, acest guvern este corupt.
- Contaminarea negativă: Este o schemă de comunicare care se bazează pe un raționament analogic sau pe o comparație simplă. Vizează asociarea unei persoane cu o valoare sau idee percepută negativ de un anume grup.
