Noi nu avem o Lege a Lustratiei pentru ca fost respinsa in 1999 de Valer Dorneanu

In 1999, proiectul Legii Lustratiei, care ar fi ingradit accesul nomenclaturistilor PCR si a fostilor lucratori ai Securitatii comuniste la functiile publice, a fost respins de Consiliu legislativ, al carui presedinte era Valer Dorneanu.

Iata cum motiva tovarasul Dorneanu respingera legii, care ne-ar fii scapat de Ciuma Rosie si de sobolanii ei purtatori de coruptie, saracie si manipulare: 

„Din punct de vedere socio-moral s-ar putea spune, în esenţă, că la zece ani de la Revoluţie, proiectul poate apare ca tardiv, iar în acest an premergător celui electoral poate fi apreciat ca prematur. În perioada la care se referă proiectul, mai multe generaţii de români nu au avut, nu din vina lor, un alt reper moral şi socio-politic decât cel oferit de stat, de societate şi de lege având, în consecinţă, o singură opţiune, încât «vina» lor principală pare a fi, în viziunea propunerii legislative, aceea de a se fi născut după 6 martie 1945. În condiţiile date este greu de presupus că cineva le-ar putea reproşa că nu s-au născut toţi disidenţi sau eroi, ori, cel puţin, că nu au avut o anumită orientare politică, alta decât cea oficială. Dacă atunci nu puteau avea decât o singură opţiune, considerată din perspectiva timpului ca fiind greşită, azi se poate face un pas mai departe, prin propunerea legislativă impunându-li-se să nu aibă nici o opţiune încercându-se condamnarea lor la un fel de moarte civilă“. 

La o analiza sumara a textului produs de Dorneanu,in 1999, putem constata modelul mental, profund comunistoid prin care se raportau la realitate, si atunci, oamenii de paie ai lui Ion Ilici Iliescu

Valer Dorneanu a fost  procuror între 1967–1974, apoi expert pe probleme de legislaţia muncii la UGSR, revine in magistartura, la Direcţia Recursuri Extraordinare Civile din Procuratura Generală (1980–‘85), este numit  consilier legislativ din ‘85 până in decembrie 1989.

Pentru a le permite in continuare, tovarasilor din PCR si DSS, DIE sa capuseze politica si afacerile din Romania, Dorneanu, ticalos si abil administreaza o lovitura in plex, romanticilor care credeau ca Romania se va aseza pe traseul european, numai dupa ce va scapa de oligarhii produsi de FSN, din pepiniera foarte ofertanta de securisti si nomenclaturisti obedienti Kremlinului, prin agentii kgb/gru reactivati in ianuarie 1989 de Iliescu, Voican Voiculescu si Nicola Militaru.

Iata o noua mostra de cinism bolsevic: 

„De asemenea, viaţa fiind mai complexă decât schema structurilor de putere ale regimului comunist, rezultând din art. 2 din proiect, au existat cazuri când persoane care n-au deţinut astfel de funcţii sau n-au îndeplinit astfel de activităţi au adus o contribuţie chiar mai substanţială la sprijinirea acelui regim“. 

Prin trimiterea la persoanele care, desi nu au facut parte din aparatul de stat comunist, dar au sprijinit regimul ceausist, Dorneanu ridica o noua minge la filelul tandemului de atunci Iliescu-Nastase, atacand voalat intelectualii care nu sunt de acord cu politicilile promovata de FSN

Astfel, in motivarea respingerii Legii Lustratiei, politrukul deghizat in magistrat, sustine o enormitate care tradeaza lipsa totala de caracter a individului:

"Impactul gesturilor acestora în opinia publică internă şi internaţională, poate fi considerat mai semnificativ pentru susţinerea regimului comunist decât faptul anonim că o persoană oarecare a fost activist salariat în aparatul central sau local al partidului comunist“. 

Adică, ce voia sa ne convinga pe noi, tovarasul Dorneanu? Ca fi în sistem, aşa cum ne arată  chiar biografia lui,  este mai putin imputabil, în vreme ce „gesturile“ unor „distinşi intelectuali“ i-ar face, la rigoare, pe ei lustrabili, nu pe aparatcici. 

Si cum oamenii se schimba foarte greu, iata ca acest fost procuror comunist, cel care a respins Legea lustraţiei, constata si acum ca DNA a intrat in conflict cu celelalte puteri in stat...

Inca o data se confirma crezul bolsevic al pesedistilor: "La vremuri noi, tot noi!" 

Fenomenul "fake news" defineste noua paradigma a "post adevarului"

Folosind postări automate, Facebook ”dark posts” (postări FB ce nu apar pe peretele unei pagini, dar pot fi accesate de orice persoană ce are acces la un link), A/B testing (un experiment prin care 2 versiuni ale unei pagini web sunt prezentate utilizatorilor și sunt analizate statistic pentru a determina care pagină își atinge țelul mai bine) și rețele de știri false, compania Cambridge Analytica a activat o mașinărie de propagandă ce studiază personalitățile votanților pentru a crea schimbări majore în opinia publică. 

Orice companie poate cumpăra big data, dar Cambridge Analytica a dezvoltat un model ce ”traduce” datele într-un profil de personalitate folosit să prezică și, în cele din urmă, să schimbe comportamentul oamenilor. Cambridge Analytica e pregătit să înregistreze și să cumpere orice set de date care ar putea fi de ajutor la formarea acelui profil. 

Actiunea începe in 2013, cu un studiu al Dr. Michael Kosinski de la Univ. Cambridge, care a reușit să coreleze Like-urile de pe Facebook cu un chestionar standard psihologic folosit pentru a identifica sexualitatea, orientările politice și trăsăturile de personalitate ale unui individ. 

Conform unui articol din Das Magazine, e nevoie de doar 10 like-uri pentru a ”cunoaște” un om mai bine decât colegii de la lucru, de 70 de like-uri pentru a cunoaște persoana mai bine decât un prieten, iar cu 150 de like-uri, mai bine decât părinții acestuia. 

Aleksandr Kogan, mentorul lui Kosinski si unul dintre profesorii  de la Cambridge a fost de acord să facă un partneriat de cercetare cu Amazon prin care, în mod ilegal, așa-zisa ”cercetare” a minat date de pe Facebook-ul tuturor participanților și al prietenilor acestora. Noile date din studiul lui Kogan au fost baza a ceea ce va deveni Cambridge Analytica. 

Primind finanțări generoase de la grupări conservatoare americane bogate, Analytica a adunat date privind obiceiuri comerciale ale oamenilor, magazinele cele mai frecventate, revistele la care oamenii au abonament, la ce biserici se duc, cât teren dețin, etc. (informații obținute de la diverse organizații care vând date privind clienții lor). Analytica a combinat aceste date cu informațiile de pe Facebook și a construit astfel un profil psihologic bogat (există un arhetip multirol pentru cam toți 220 milioane de cetățeni cu peste 5,000 de puncte de date pentru fiecare). 

Ce se intâmplă acum în America se numește microtargeting comportamental. Martin Moore, director la King’s College Centre for the Study of Media susține că ”echipa de campanie a lui Donald Trump folosea 40-50,000 de variante de reclamă electorală în fiecare zi care erau adaptate conform răspunsului și reacției oamenilor la ele”. 

Dacă un sondaj de opinie nu poate decât să întrebe o persoană cu cine va vota, Cambridge Analytica nu se bazează pe ce zic oamenii, ci pe ce fac în mediul online. Pentru Analytica, feedback-ul este instant și răspunsul vine automat. Acest votant indecis a dat click pe o reclamă ce o atacă pe Hillary Clinton privind neglijența ei cu serverele de email? Da? Să îi oferim și mai multe știri privind noțiunea de eșec și responsabilitate personală? Nu? Atunci script-ul automat va face o altă știre ce va capitaliza pe altă trăsătură de personalitate, cum ar fi tendința unui votant de a răspunde pozitiv persoanelor cu autoritate, generând titlul ”Reprezentanți de marcă ai serviciilor secrete sunt de acord: Emailurile lui Clinton au pus în pericol securitatea națională”. Cambridge Analytica a folosit astfel de metode și pentru a organiza campania lui Trump. 

73% din votanții-țintă în Kent County, Michigan au dat click pe unul din cele 3 articole privind crearea locurilor de muncă? Hai să organizăm un meeting electoral pro-Trump în Grand Rapids, în vecinătate, ce insită pe recuperarea economică. Stilul acesta de articole a fost folosit și pentru a reduce prezența la vot a afro-americanilor, un electorat pro-Clinton prin propagarea mesajelor în care Clinton amintea de politicile pro-încarcerare ale anilor 90. 

  

Prof. Albright a studiat 306 site-uri de fake news să vadă în cel fel sunt conectate atât între ele cât și cu sistemul de știri mainstream. A găsit o rețea de 23,000 pagini și 1,3 milioane de hyperlink-uri. Aceste site-uri nu sunt deținute sau operate de o singură entitate individuală, în schimb, toate aceste site-uri la un loc au reușit să păcălească sistemul de Optimizare al motoarelor de căutare și să apară astfel când oamenii caută pe Google termeni precum ”Trump”, ”Clinton”, ”Evrei”, ”Musulmani”, ”avort”, ”Obamacare”. Această rețea de fake news prezintă o infrastructură foarte utilă pentru Cambridge Analytica, deoarece multă lume dă like site-urilor de pe Facebook, ceea ce permite Cambridge Analytica să-i urmărească online și să le trimită mesaje politice personalizate. Totodată, cu cât lumea acesează mai multe știri false, cu atât mai eficient devine sistemul Cambridge Analytica, oferind noi seturi de știri false similare. 

Pe lângă fake news, profilurile false de social media au ajutat la propagarea intereselor Cambridge Analytica. Samuel Wooley, Director de Cercetare al University of Oxford Computational Propaganda Project și-a dedicat cariera studiului trolilor și al rolului acestora in organizarea politică – cine îi creează, cum sunt folosiți și în ce scop. Cercetările lui Wooley au arătat că, în campania prezidențială din SUA, echipa Trump avea de 5 ori mai mulți trolli decât cea a lui Clinton. 

Există două tipuri de trolli: cei simpli, de Twitter, care sunt complet automatizați si programați să distribuie un set de articole sau să răspundă când detectează diverse cuvinte cheie. Apoi sunt trolli high-end, operați de oameni reali. Aceșta au identități false și răspund pe teme foarte specifice altor utilizatori, cu scopul de a le influența opiniile. Un individ obișnuit ar putea controla cam 400 de trolli tradiționali de Twitter, dar numai 10-20 de trolli personalizați.

Viitoarele bătălii politice nu se vor da între candidați ai partidelor sau persoane care au acces la big data. Lupta viitorului va fi între mașinile care învață algoritmii cel mai bine. Viitorul e destul de gri, dacă trendurile actuale continuă, riscăm să trăim într-o lume unde opinia publică devine monedă de schimb, o lume cu propagandă personalizată, o lume unde vom fi cu toții prinși în propria capcană ideologică.  

*** Un articol publicat de site-ul Scout 

TEHNICI OCULTE DE SPALARE A CREIERELOR LA ANTENA 3 SI RTV

Stalpii de rezistenta pe care se inalta monumentul manipularii, dezinformarii si propagandei in mass media romaneasca sunt oficinele de presa ale mogulilor penali, Dan Voiculescu si Sebastian Ghita. Ambii, strans legati de fosti ofiteri din securitatea ceausista, foste conserve KGB, relansate in spatiul public, de Ion Iliescu & tovarsii. 

Structura acestor instrumente de persuasiune mascata, se bazeaza pe doctrina sovietica a KOMPROMATULUI, amestecand adevarul cu minciuna, in retete clasice, care distorsioneaza adevarul, in favoare unor grupuri de interese care ataca, in mod sistematic, statul de drept si functia democratica a societatii civile.

Principiile de functionare ale aparatului de control mental, impus telespectatorilor celor doua canale de dezinformare se bazeaza pe DECALOGUL lui Chomsky:

Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.

Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice. 

Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, de­vine suportabil, dacă este livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat. 

Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat. 

Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.

Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii emoţionale, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.

Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.

Să încurajezi financiar me­dia, aceea care îndobitoceşte pu­bli­­cul şi-l ţine legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare ce trag inteligenţa în jos. 

Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat. 

Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Relatiile obscure ale politicienilor romani cu consultanti israelieni

Consultantii evrei ai PSD sunt implicati si in scandalurile de coruptie politica din Israel, cum este cel al primului-ministrul Benjamin Netanyahu. Echipa de strategi, condusa de Moshe Klughaft a mai fost implicata intr-o campanie extrem de agresiva si persuasiva a partidului Bayit Yehudi (Caminul Evreiesc), foarte asemanatoare cu cea a PSD din campania electorala din 2016, dar mai ales cu predicatele de comunicare, de dupa demascarea ingratei ordonante cu dedicatie pentru politicienii infractori, OUG 13.

O ampla ancheta a colegilor de la  Jerusalem Post a demonstrat ca echipa lui Moshe Klughaft a fost angajata de Im Tirtzu, o formațiune de extremă-dreaptă din Israel, care vrea să scoată în afara legii ONG-urile care luptă pentru apărarea drepturilor omului, folosind o retorica fascistoida, dand ca exemplu un clip  electoral, în care activiștii pentru drepturile omului erau portretizați drept trădători care îi sprijină pe teroriști, fiind sprijiniti din tari ale Uniunii Europene. 

Alt strateg venit de la Tel Aviv,  Sefi Shaked, a lucrat la campaniile premierului Benjamin Netanyahu și ale lui Arye Deri, liderul partidului ultra-ortodox Shas.  La începutul lunii ianuarie 2017, au apărut informații potrivit cărora premierul israelian ar fi cercetat în două dosare penale, pentru luare de mită și fraudă. A doua se referă la Arye Deri, în prezent ministru de Interne, care a fost condamnat, în 1999, la trei ani de închisoare pentru mită și fraudă.

La începutul lunii februarie 2017, o televiziune comercială din Israel a prezentat o înregistrare video, facuta cu camera ascunsa, în care Arye Deri apare recurgând la un truc, folosind o ceapa taiata, pentru a-și stimula lacrimile în pregătirea filmării unui clip electoral dedicat liderului spiritual decedat al Shas, rabinul Ovadia Yosef. În calitate de consilier al lui Deri, Sefi Shaked a admis, pentru Channel 2, că ideea folosirii cepei i-a aparținut.

Pe lângă cei doi consilierii  menţionaţi, care au  pus umărul la victoria PSD este  şi strategul politic Asaf Eisin, care a lucrat pentru Yitzhak Herzog, liderul Partidului Muncii din Israel, dar și pentru lideri politici din Serbia. 

La alegerile generale din decembrie 2016, pe lista PSD de candidați pentru diaspora a figurat Armand Schor, cetățean israelian de origine română, om de afaceri și director al Camerei de Comerț Israel-România. Acesta a mai candidat și la parlamentarele din 2008, sub sigla alianței PSD-PC. De ambele dăți, Schor nu a obținut mandat de parlamentar.

Președintele Camerei de Comerț Israel-România este Colette Avital, fost deputat în Knesset din Partea Partidului Muncii și candidat la alegerile prezidențiale din Israel din 2007. În mai 2010, Dan Ioan Popescu recomanda social-democraților să ia în calcul candidatura lui Colette Avital la Președinția României.  Legătura lui Colette Avital cu PSD pare să se fi menținut și ulterior, dacă luăm în considerare că, într-un interviu acordat, în februarie 2014, unui cotidian din România, Avital recunoștea că a fost invitată la Congresul PSD din 2013 și spunea că urma să aibă o întâlnire cu premierul Victor Ponta „pentru a discuta chestiunea proprietăților private”. 

O alta prezenta obscura a consilierilor israeleieni in peisajul romanesc a fost concretizata in celebrul caz  Black Cub, care viza spionarea procurorului-șef al DNA, Laura Coduța Kovesi si care a dus la condamnarea lui Ron Weiner si David Geclowicz, condamnati la o pedeapsă cu suspendare de 2 ani și 8 luni, după ce și-au recunoscut vina în dosarul privind spionarea comunicațiilor și hărțuirea familiei și a unor apropiați ai șefei DNA. 

În ianuarie 2016, o delegație a PSD - condusă de Liviu Dragnea, din care făcea parte și primarul Capitalei, Gabriela Firea - a făcut o vizită în Israel. Presedintele PSD s-a intalnit atunci cu  premierul Benjamin Netanyahu și  cu președintele Partidului Muncii, Yitzhak Herzog. 

Ulterior, elles, în cadrul unui dineu prilejuit de aniversarea a 30 de ani de existență a Congresului Evreiesc European, Liviu Dragnea primea, de la președintele organizației, Moshe Kantor, cea mai înaltă distincție: „Compasul Ierusalimului”. 

Moshe Kantor este  un apropiat al Kremlinului, chiar instrumentul prin care Vladimir Putin vrea să controleze mișcările evreiești din lume, asa cum este descris in presa de investigatie din Israel.

Relatiile oculte dintre politicienii romani si consilierii israelieni incep sa prinda un contur din ce in ce mai pronuntat in 2013, cand Victor Ponta anunța că Executivul pe care îl conduce a aprobat și trimis Parlamentului proiectul de lege pentru începerea exploatării la Roșia Montana. 

Printre acționarii Gabriel Resources se număra grupul BSG Capital, controlat de miliardarul israelian Benjamin Steinmetz, implicat în activități din industria diamantelor, dar și în afaceri imobiliare în România (apartamente și vile în București, Corbeanca, Săftica și Ploiești). 

Jurnalistii de investigatie au devoalat  implicarea lui Steinmetz și a altor trei oameni de afaceri israelieni - Moshe Agavi, Shimon Shevez și Tal Silberstein - în retrocedarea Fermei Băneasa.

„Începând cu luna noiembrie 2006, inculpatul Truică Remus (fostul șef de cabinet al ex-premierului PSD Adrian Năstase  împreună cu inculpaţii Tal Silberstein, Shimon Shevez, Benjamin «Benny» Steinmetz, Moshe Agavi  şi alte persoane, au constituit un grup infracţional care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate nelegal de inculpatul Al României Paul Philippe, prin oferirea de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi, instigarea şi complicitatea la săvârşirea, de către aceste persoane, a infracţiunii de abuz în serviciu, prin punerea la dispoziţie şi semnarea înscrisurilor necesare şi prin traficarea influenţei reale asupra funcţionarilor publici”,  se arăta intr-un comunicat DNA. 

In  2016,  acest dosar s-a extins, cuprinzandu-l intre paginile sale si pe actualul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a fost acuzat de mărturie mincinoasă și favoarizarea infractorului. 

În decembrie 2016, Steinmetz a fost reținut în Israel și plasat în arest la domiciliu, fiind bănuit de dare de mită și spălare de bani în cazul unui proiect de minerit în Guinea în valoare de 20 de miliarde de dolari. 

Pe  lista oamenilor de afaceri si cosnilieri israelieni, trimiși în judecată de DNA o dată cu Steinmetz, se afla si Shimon Shevez, fost directorul de cabinet al premierului Yitzhak Rabin (1992-1995). În anul 2000, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție, dar achitat de instanța supremă din Israel. 

Tal Silberstein a fost consilierul celor mai importanți lideri politici ai României din ultimii 15 ani. După cum recunoștea chiar el, într-un interviu acordat în 2008, a venit în țara noastră în 2002:

„Președintele Traian Băsescu m-a adus în România. Lui îi datorez faptul că sunt aici”. 

Silberstein a lucrat pentru Traian Băsescu, Vasile Blaga, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu. În preajma campaniei pentru prezidențialele din 2014, s-a spus că Tal Silberstein și Arthur Finkelstein l-ar fi consiliat și pe candidatul Victor Ponta. 

"Nu am dificultăţi în a lucra în România, datorită echipei de prieteni şi de parteneri pe care o am aici. Sunt norocos să îi am parteneri pe Arthur Finkelstein, Dan Andronic, Shevez şi câteva tinere talente politice”, declara Silberstein. 

Alt cetatean israelian implicat in jocul politic si de afaceri din Romania este Avraham Morgenstern, apropiat al ex-primarului PSD Radu Mazăre. Acesta a fost condamnat recent, pe 11 ianuarie 2017, în prima instanță, la 12 ani de închisoare, într-un dosar în care procurorii DNA l-au acuzat de o evaziune fiscală de 10 milioane de euro. Dosarul lui Morgenstern a fost disjuns din dosarul în care Mazăre a fost cercetat - și ulterior trimis în judecată - pentru construirea locuințelor sociale din cartierul „Henri Coandă” din Constanța. 

In aceasta speta este implicat si  Elan Schwartzenberg, dat în urmărire națională, în iunie 2016, după ce Tribunalul București a emis un mandat de arestare în lipsă pe numele lui, iar procurorii l-au acuzat de complicitate la dare de mită și că se sustrage de la urmărirea penală.

„Am deschis în 2003 un cont bancar în Israel, i-am dat şi procură lui Elan să opereze pe acel cont. Eram primar atunci. Dânsul urma să pună bani în acel cont de-a lungul timpului, de ordinul zecilor-sutelor de mii de euro, în funcţie de disponibilităţile sale. Eu eram titularul contului, dânsul doar avea procura respectivă. El făcea viramente în acel cont. Acest acord s-a concretizat în două afaceri imobiliare, una în Brazilia şi una în Madagascar”, afirma Radu Mazare, in fata procurorilor. 

Pana si ultranationalistul agresiv, fostul lider al PRM Corneliu Vadim Tudor a apelat  la consultanți israelieni. Era vorba de firma Arad Commmunications, condusă de Eyal și Yuval Arad, care îi asigurase succesul premierului Ariel Sharon. 

CONCLUZIE: 

In Romania, toti politicienii romani care au apelat la serviciile de consultatanta israeliene, fie au esuat lamentabil, fie au ajuns sa fie incriminati pentru acte de coruptie, trafic de influenta, santaj etc...

Structura sistemului politic romanesc din 1990 pana in prezent

Scurt istoric:

• La 27 decembrie 1989, CFSN a decretat abolirea PCR și convocarea alegerilor parlamentare libere. 
• La scurt timp după aceea, două dintre cele mai importante partide interbelice, Partidul Național Țărănesc (PNȚ) și Partidul Național Liberal (PNL), au fost reînregistrate oficial. 
• Initial, FSN a anunțat ca nu este un partid politic și ca nu va nominaliza candidați pentru alegerile care urmează. 
• Silviu Brucan a lansat conceptul unui partid mare și a sprijinit transformarea organizației într-un partid politic. 
• Unii membrii, ca Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Andrei Pleșu, Dan Hăulică, Gabriel Liiceanu și Doina Cornea au demisionat înainte ca FSN să se transforme în partid. 
• La 6 februarie 1990, FSN s-a transformat într-un partid politic, pentru a putea candida la viitoarele alegeri. 
• Cu excepția câtorva ziare, noua formațiune controla toată presa românească, în particular televiziunea controlată de stat, TVR. 
• Demonstrațiile anti-FSN, demarate de partidele de opoziție PNȚCD și PNL, la începutul anului 1990, au degenerat într-un conflict violent împotriva autorităților de stat. La rândul lui, Iliescu a apelat la clasa muncitoare să sprijine FSN împotriva aghiotanților pe care i-a numit "forțe fasciste, încercând să destabilizeze țara".
• Această chemare a rezultat la sosirea minerilor din Valea Jiului în București, pentru a liniști situația, evenimentele degenerând în două mineriade sângeroase. Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat participarea altor partide la guvernare. 
• Noul organ de guvernământ, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, dominat de FSN, a condus țara până la alegerile din mai 1990.  
• Încă o demonstrație împotriva candidaturii FSN-ului la primele alegeri libere a fost reprimată sângeros în cea de-a treia mineriadă. 
• În aprilie 1990, la prima conferință națională a FSN, Ion Iliescu a fost ales președinte. La alegerile din 20 mai 1990 partidul a obținut 66,31% din voturile pentru Camera Deputaților, cu majorități covârșitoare în județele Teleorman (87,15%), Botoșani (86,79%), Vaslui (86,10%), iar candidatul partidului la președinție, Ion Iliescu, a fost ales ca Președinte al României, din primul tur de scrutin (cu 85% din voturile electoratului), prima și ultima dată în istoria postcomunistă cînd nu a existat un al doilea tur de scrutin. 
• Ca urmare a primelor alegeri libere din mai 1990, Ion Iliescu l-a desemnat drept prim-ministru al Guvernului României pe Petre Roman. 
• Ulterior, relațiile dintre Iliescu și Roman s-au deteriorat, ceea ce a dus la înlăturarea ultimului din funcție, în urma celei de-a patra mineriade, din septembrie 1991, iar în cele din urmă la scindarea FSN în două formațiuni politice. 
• După convenția FSN din martie 1992, Petre Roman a fost ales președinte al partidului iar opozanții acestuia au părăsit partidul, formând o nouă formațiune politică numită Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), actualul Partid Social Democrat (PSD). 
• La alegerile legislative din 1992 FSN s-a situat pe poziția a III-a, obținând 10,19% din voturile pentru Camera Deputaților. La 11 mai 1993 FSN și-a schimbat numele în Partidul Democrat. 
• Personalitatile politice: Ion Iliescu, președinte al României (1989-1992); Petre Roman, premier (1989-1991); Alexandru Bârlădeanu, președinte al Senatului (1990-1992) Dan Marțian, președinte al Camerei Deputaților (1990-1992) ; Victor Stănculescu, ministru al Apărării (1990-1991) Theodor Stolojan, ministru de Finanțe (1990-1991) Ion Aurel Stoica, vicepremier (1990-1992); Traian Băsescu, ministru al Transporturilor (1991-1992) Sergiu Nicolaescu, senator (1990-1992) 

Frontul Salvarii Nationale:

• 6 februarie 1990:  s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvării Naționale, rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mișcare populară. 
• În aprilie 1990 a avut loc prima Conferință Națională a FSN, care l-a ales în funcția de președinte pe Ion Iliescu. 
• Deși a câștigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era în pragul destrămării. Convenția Națională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei încercări de așezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moțiunii „Un viitor pentru România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democrației moderne europene”. 
• Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferențele de viziune au determinat divizarea FSN. Susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au câștigat în urma votului iar Petre Roman a devenit președintele FSN. 
• Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale. 
• La prima Conferință Națională a noului partid, care a avut loc în 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Susținătorii moțiunii „Viitorul- Azi”, deși au reușit să se impună în interiorul FSN, au pierdut alegerile parlamentare din 1992. 
• Ulterior, FSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD). 

Partidul Social Democrat:

• Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) a rezultat prin desprinderea de FSN, în martie 1992, a unei aripi majoritare, grupate în jurul lui Ion Iliescu.
• În iulie 1993, FDSN a absorbit, prin fuziune, Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic Român și a devenit Partidul Democrației Sociale din România (PDSR).
• În 1994, PDSR a absorbit prin fuziune Partidul Solidarității Sociale (PSS), înființat de Miron Mitrea cu un an înainte.
• În iulie 1999, PDSR a asimilat Partidul Protecției Sociale (PPS).
• În august 1999, PDSR a asimilat Partidul Național al Automobiliștilor.
• La data de 16 iunie 2001, PDSR a fuzionat, prin absorbție, cu Partidul Social-Democrat Român (PSDR), devenind Partidul Social Democrat PSD.
• În iulie 2003, PSD a asimilat Partidul Socialist al Muncii (PSM), înființat de Ilie Verdeț și Partidul Socialist al Renașterii Naționale (PSRN), formațiune desprinsă din PRM și condusă de Ion Radu, fost viceprimar al Bucureștiului.
• Partide desprinse din PSD: 1997 - Alianța pentru România (ApR) 2010 - Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR)

Partidul Democrat:

• Partidul Democrat a luat ființă în anul 1993.  
• Convenția Națională Extraordinară din 28 - 29 mai 1993 de la Constanța a fostului FSN a aprobat noul statut. Sigla Partidului Democrat a rămas trandafirul, sub care a fost plasată prescurtarea PD, ansamblul fiind încadrat într-un pătrat cu colțurile rotunjite.
• În 1996, Partidul Democrat a fost primit ca membru cu drepturi depline în Internaționala Socialistă, organizație din care s-a retras în 2005. 
• Un an mai târziu, PD a devenit membru al Partidului Popular European. 
• Partidul Democrat este succesorul Frontului Salvării Naționale, al Partidului Democrat, al Partidului Democrat al Muncii, al Partidului Unității Social Democrate, al Frontului Democrat Român și al Partidului Alianța pentru România, partide cu care P.D. a fuzionat prin absorbție. 
• La 27 septembrie 1995, s-a constituit Uniunea Social Democrată, alianța electorală a Partidului Democrat cu Partidul Social-Democrat Român al lui Sergiu Cunescu.
• Alegerile locale din mai 1996 au indicat o creștere a popularității partidelor aflate în opoziție față de PDSR-ul lui Ion Iliescu. 
• În septembrie 1996, USD și CDR semnează protocolul de susținere reciprocă în turul doi al alegerilor prezidențiale și de alianța la guvernare.
•  USD a obținut în alegerile legislative din 3 noiembrie 1996 13% din voturi. Partidul Democrat a trimis în Parlament 42 deputați și 21 senatori. Candidatul USD la Președinția României a înregistrat în primul tur de scrutin 20,54% din voturi, situându-se pe locul trei. 
• USD a susținut candidatul CDR, care era plasat pe locul doi. Grație sprijinului PD, Emil Constantinescu a devenit președintele României. 
• PD intra la guvernare alături de CDR, UDMR și PSDR, deținând, proporțional cu scorul electoral, 6 portofolii ministeriale. 
• La 28 ianuarie 1998, Președintele României anunța demisia miniștrilor PD. În fața atitudinii categorice a conducerii CDR în a-l menține pe Victor Ciorbea în fruntea Guvernului, Biroul Permanent Național al PD primește la 27 martie 1998 mandatul C.N.C. (pe atunci - C.C.N.) de a acționa pentru o nouă coaliție de guvernare. 
• La 29 martie 1998, PD inițiază o moțiune de cenzură care, mai înainte de a fi depusă, determină demisia lui Victor Ciorbea din funcția de prim-ministru. 
• Partidul Democrat reintră în Guvern în 17 aprilie 1998, alături de UDMR și PSDR 
• Alegerile locale și generale din anul 2000 găsesc Partidul Democrat în cea mai mare pierdere de imagine, partidul reușește un 8% în alegerile parlamentare, Petre Roman abia adună 3% din voturile exprimate pentru președinție. 
• Partidul Democrat trece în opoziție. Petre Roman inițiază demersurile pentru « Alternativa 2004 », alianța electorală PD – PNL –ApR. 
• Victoria în alegerile pentru primăria capitalei îl legitima pe Traian Băsescu drept cel mai popular personaj al Partidului Democrat. 
• În perioada septembrie 2001 – aprilie 2002, o serie dintre filialele județene ale ApR, opunându-se fuziunii cu PNL, inițiată de conducerea ApR, fuzionează cu filialele județene ale Partidului Democrat. 
• Consiliul Național de Coordonare a hotărât la 26 septembrie 2003 realizarea alianței politice “Dreptate și Adevăr PNL–PD”. 
• La alegerile din 1996, a candidat împreună cu Partidul Social Democrat Român (Sergiu Cunescu) sub sigla USD și s-a plasat pe locul al treilea, cu 12,93% din voturile pentru Camera Deputaților. 
• La alegerile din 2000, Partidul Democrat a obținut 8,5% din voturi și a trecut în opoziție. 
• La alegerile din 2004, Partidul Democrat, aflat în Alianța D.A. a obținut 31% din voturi și a format Guvernul Tăriceanu. Acest guvern a fost format din cele PD, PNL, UDMR și PUR, ultimul părăsind alianța PSD-PUR. 

Partidul National Taranesc Crestin Democrat: 

•  În decembrie 1989, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat ca succesor al Partidului Național Țărănesc din perioada interbelică. 
• Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată, însa a implicat și schimbarea radicală a programului partidului. 
• După guvernarea 1996-2000, aspru criticată, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral. 
• La alegerile din 2000, partidul a optat să candideze într-o coaliție, al cărui prag electoral a fost prea mare pentru a putea fi atins. Partidul nu a mai intrat în Parlament și a continuat să fie marcat de lupte între diverse facțiuni și diverși lideri. 
• În martie 2005, partidul a fuzionat cu Uniunea pentru Reconstrucția Romaniei (URR) și și-a schimbat denumirea în Partidul Popular Creștin Democrat.
• În septembrie 2006, a revenit la vechiul nume - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.
• La data de 21 ianuarie 2007, în funcția de președinte a fost ales omul de afaceri Marian Miluț, care a devenit membru al partidului în anul 2005. 
• El a fost urmat de Aurelian Pavelescu. 
• În 2011, un congres ținut în luna iunie l-a ales ca președinte pe Victor Ciorbea.
• În septembrie, facțiunea condusă de Vasile Lupu și Aurelian Pavelescu a organizat un nou congres extraordinar al PNȚCD, contestat de către Victor Ciorbea.
• În cele din urmă, au rămas doi pretendenți pentru titlul de președinte - Pavelescu și Ciorbea. Cel dintâi a primit recunoașterea tuturor formațiunilor ca lider al partidului, în vreme ce Victor Ciorbea a părăsit partidul, aderând la Partidul Național Liberal. 
• În anul 2012, PNȚCD a semnat o alianța electorală cu Partidul Democrat Liberal și Forța Civică, constituind Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, PNȚCD a redevenit partid parlamentar, obținând un loc de deputat (Ion Mihăilă) și unul de senator (Valeriu Todirașcu), ambele la București.
• În urma congresului din 20 aprilie 2013, partidul a fost reunificat, Pavelescu fiind ales președinte, iar aripile fiind dizolvate. 
• În toamna anului 2013, PNȚCD a încheiat un protocol de colaborare cu Inițiativa România Liberală, fondată de liberali care au părăsit PNL.
• În noiembrie 2013, Pavelescu a fost reconfirmat în funcție, iar fondatorii IRL: președintele fundației, Vlad Moisescu, secretar general al PNȚCD, deputatul Diana Tușa și primarul sectorului 1 al capitalei Andrei Chiliman vicepreședinți. Și fostul deputat democrat-liberal Maria Stavrositu a fost aleasă vicepreședinte, alături de fostul avocat al poporului, Gheorghe Iancu. Întrucât în anul 2014, Forța Civică a fuzionat cu PDL, alianța D.A. și-a încetat existența.

Partidul National Liberal:

• Reînființat la 15 ianuarie 1990 prin Decizia Civilă nr. 4 a Tribunalului Municipiului București PNL era continuatorul Partidului Național Liberal constituit în 1875, în condițiile în care grupuri liberale existau în Țările Române încă dinainte de revoluțiile de la 1848. 
• În după-amiaza zilei de 22 decembrie, la domiciliul lui Dan Amedeo Lăzărescu a avut loc „o întâlnire de taină”, în care gazda împreună cu Sorin Botez și Nicu Enescu au luat decizia reactivării PNL, „prin constituirea într-un viitor cât mai apropiat, a unui comitet de inițiativă”.
• Din grupul de inițiativă făceau parte Dan Amedeo Lăzărescu, Radu Câmpeanu, I. V. Săndulescu, Nicu Enescu, Dinu Zamfirescu și alții. Majoritatea fondatorilor erau tot foști deținuți politici, dar unii dintre ei au reușit ulterior să emigreze.
• La alegerile din 20 mai 1990, PNL a obținut 39 de mandate parlamentare. La începutul anilor '90 partidul a cunoscut mai multe sciziuni. Prima s-a produs la 23 iulie 1990, când s-a creat Partidul Național Liberal-Aripa Tânără (PNL-AT), din comitetul de inițiativă făcând parte Horia Rusu, Călin Popescu-Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu etc. 
• În aprilie 1991 PNL-AT a semnat Carta pentru Reformă și Democrație și a intrat în guvernul Roman remaniat, cu Dinu Patriciu ca Ministru al Lucrărilor Publice. 
• După căderea guvernului Roman (septembrie 1991), în perioada octombrie 1991–noiembrie 1992, PNL participă la guvernare cu FSN, sub conducerea independentului Theodor Stolojan. PNL a avut în Guvernul Stolojan trei miniștri (George Danielescu – Ministrul Economiei și Finanțelor, Mircea Ionescu-Quintus – Ministrul Justiției și Dan Constantinescu – Ministrul Industriilor), un secretar de stat membru al guvernului (Emil Tocaci – la Ministerul Învățământului și Științei) și șapte subsecretari de stat.
• Pentru a contracara FSN, la 26 noiembrie 1991 s-a constituit Convenția Democrată Română (CDR), pe baza unui protocol semnat de PNȚ-CD, PNL, Partidul Social Democrat Român, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianța Civică și UDMR, precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România: Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația „21 Decembrie”, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi. 
• În aprilie 1992 PNL a hotărât părăsirea CDR, ceea ce a prilejuit o nouă scindare a partidului, din care s-a desprins gruparea denumită Partidul Național Liberal-Convenția Democratică (PNL-CD), sub conducerea lui Niculae Cerveni, care a rămas în cadrul alianței. 
•  Consiliul pentru Refacerea PNL a reușit în anul 1993 înlăturarea lui Radu Câmpeanu de la conducerea partidului, considerat instrument al foștilor comuniști, respectiv întoarcerea PNL în Convenția Democrată Română. 
• În iulie 1990 a fost creat Partidul Național Liberal - Aripa Tânără (PNL-AT), care a inclus în statutul său punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea ca foștii membri ai Partidului Comunist Român și ai Securității să nu aibă dreptul de a candida la funcții publice pe o perioadă de 10 ani, respectiv 3 legislaturi consecutive.
•  În aprilie 1992 s-a desprins Partidul Național Liberal - Convenția Democratică (PNL-CD), după ce președintele partidului, Radu Câmpeanu, a scos PNL din Convenția Democrată Română, coaliția anticomunistă dominată de Corneliu Coposu. 
• Consiliul pentru Refacerea Partidului Național Liberal sprijină platforma Convenției Democratice și candidatura domnului Emil Constantinescu la Președinția României". 
• Opțiunea PNL de părăsire a CDR s-a dovedit o eroare strategică, partidul obținând la alegerile din 1992 un rezultat sub pragul electoral de 3% și rămânând în afara Parlamentului. 
• La scurtă vreme după alegeri, pe 28 februarie 1993, Radu Câmpeanu a fost înlăturat de la conducerea PNL, în locul său fiind ales ca președinte Mircea Ionescu-Quintus. 
• PNL a obținut la alegerile din 1996, un număr de 17 senatori și 27 de deputați. În 1998 PNL a fuzionat cu Partidul Alianța Civică (PAC). În martie 1999 PNL a fost admis în Internaționala Liberală, iar președintele partidului devine vicepreședinte al Internaționalei. 
• Cu puțin înainte de alegerile din 2000, PNL se retrage din CDR, obligând Convenția să intre în alegeri cu numele CDR 2000 și își prezintă un candidat propriu la alegerile prezidențiale – Theodor Stolojan. Această strategie a dat roade, PNL intrând în parlament cu 13 senatori și 30 de deputați, spre deosebire de CDR, care a decontat nerealizările administrației CDR–PD–UDMR.
• În 2003 PNL și PD au creat o alianță pentru alegerile din 2004 sub sigla DA (Dreptate și Adevăr). Alianța l-a desemnat pe Theodor Stolojan drept candidat pentru președinția României. 
• Pe 3 octombrie 2004, cu mai putin de două luni înainte de alegeri, Stolojan a declarat că se retrage din cursa electorală invocând probleme de sănătate, renunțând totodată și la președinția PNL. El a delegat atribuțiile de președinte lui Călin Popescu-Tăriceanu, vicepreședinte al partidului. Acesta a devenit prim-ministru pentru mai multe cabinete, până la alegerile parlamentare din 2008. 
• În octombrie 2006, un grup de membri și foști membri ai partidului, condus de foștii președinți Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, cunoscuți de presă ca apropiați ai președintelui Traian Băsescu și susținători ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat așa-numita „Platformă Liberală”, optând să înființeze o altă formațiune politică, PLD, care a avut o viață efemeră, fuzionând cu PD.  
• La alegerile legislative din 2008 s-a clasat pe locul al treilea ca număr de voturi și mandate (93 de mandate).
• În martie 2009 Partidul Național Liberal și-a schimbat conducerea în cadrul unui congres extraordinar. Crin Antonescu a fost ales atunci președinte al PNL. Prioritatea noii conduceri a fost constituirea unei alternative politice puternice la guvernul Boc (2) și la guvernul Ungureanu, percepute drept instrumente ale președintelui Traian Băsescu.
•  În 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru Dreapta (ACD). Aceasta și-a unit mai departe forțele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social Liberale (USL), proiectul politic al opoziției unite. 
• USL a preluat guvernarea României în mai 2012, în urma unei moțiuni de cenzură asupra guvernului Ungureanu, și a câștigat alegerile parlamentare din decembrie 2012. 
• În luna februarie 2014 premierul Victor Ponta (PSD) a refuzat nominalizarea vicepreședintelui PNL Klaus Iohannis în funcția de vicepremier, ceea ce a dus la retragerea miniștrilor PNL din guvern și intrarea în opoziție.
• Crin Antonescu, președintele PNL, s-a retras de la conducerea Senatului. În urma rezultatului de doar 15% la alegerile europarlamentare din 2014, președintele Crin Antonescu și-a prezentat demisia din funcția de președinte al PNL. 
•  După alegerile europarlamentare din mai 2014, Partidul Național Liberal și Partidul Democrat Liberal au decis să nominalizeze un candidat comun pentru alegerile prezidențiale din 2014, să fuzioneze în viitor și să devină parte a familiei populare europene. 
• Klaus Iohannis, noul președinte al PNL, a devenit candidatul alianței formate din cele două partide, Alianța Creștin Liberală (ACL). În 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a fost ales președinte al României, devenind primul președinte liberal din istoria țării. 
• După câștigarea alegerilor prezidențiale, PNL și PDL au fuzionat și au adoptat un nou statut, copreședinți ai noului PNL devenind Alina Gorghiu și Vasile Blaga.

Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania:

• La 25 decembrie 1989 a fost înființată Uniunea Democrată Maghiară din România pentru a reprezenta interesele comunității maghiare. 
• Primul președinte a fost scriitorul Géza Domokos. 
• Între 1993-2011 președinte al UDMR a fost Béla Markó, de profesie tot scriitor. 
• Evenimentele tragice din martie 1990 au dus la tensionarea relațiilor interetnice din Transilvania. 
• În anii 1996-2000 UDMR a făcut parte din guvernul CDR, apoi, între 2000-2004, a susținut guvernarea PSD+PUR fără să fie prezent în coaliție. 
• Între 2004-2008 a fost la guvernare, inițial împreună cu Alianța D.A., apoi, după trecerea PD-L în opoziție, a rămas în coaliție cu PNL. 
• În urma alegerilor legislative din 2008 a trecut în opoziție alături de PNL. După demiterea Guvernului Boc (1) (PDL-PSD) în octombrie 2009, UDMR a intrat la guvernare alături de PDL și UNPR, formând Guvernul Boc (2), în funcție din 23 decembrie 2009. 
• La congresul UDMR desfășurat în 26-27 februarie 2011 la Oradea au participat atât primul ministru Emil Boc (PDL), partener de coaliție al UDMR, cât și liderii celor două formațiuni din opoziție, Crin Antonescu (PNL) și Victor Ponta (PSD), semn al normalizării relațiilor dintre români și minoritatea comunitară maghiară. 
• În urma demiterii prin moțiune de cenzură al guvernului Ungureanu, coaliția dintre PDL și UDMR s-a desființat iar UDMR a trebuit să treacă în opoziție.

Grupul pentru Dialog Social: 

• Grupul pentru Dialog Social (GDS), prima organizație non-guvernamentală liberă inființată în România pe 31 decembrie 1989, este o asociație independentă, cu caracter nepatrimonial, care și-a propus să apere și să promoveze valorile democrației, libertățile și drepturile omului.
• Grupul pentru Dialog Social nu este și nu urmărește să devină formațiune politică. 
• În scopul exercitării atribuțiilor sale statutare, Grupul pentru Dialog Social editează Revista 22, efectuează studii și cercetări, proiecte și programe, simpozioane și mese rotunde cu teme culturale și sociale, lansări de carte și alte manifestări culturale.
• În actul de constituire se afirmă: ”Grupul pentru Dialog Social este un grup independent, strict informal, care nu se subordonează nici unei grupări politice și care refuză orice colaborare cu cei care au susținut vechiul regim. Declarăm explicit: nu vrem să fim un centru de putere, ci un centru de influență. Pe cont propriu, fiecare membru al Grupului are dreptul la propriile sale opțiuni și orientări politice, care nu afectează însă în nici un fel statutul și orientarea Grupului.”  

Partide parlamentare: 

• Partidul Social Democrat 
• Partidul Național Liberal 
• Uniunea Salvați România 
• Uniunea Democrată Maghiară din România
• Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 
• Partidul Mișcarea Populară 

Partide neparlamentare: 

M10 ·Noua Republică · Partidul Social Românesc · Partidul Ecologist Român · Partidul Socialist Român · Partidul Noua Generație - Creștin Democrat · Noua Dreaptă · Partidul România Mare · Uniunea Populară Social Creștină · Partidul Verde · Partidul România Unită · Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat Formațiuni ale minorităților1 Forumul Democrat al Germanilor din România · Partidul Civic Maghiar · Uniunea Bulgară din Banat România · Comunitatea Rușilor Lipoveni din România · Uniunea Polonezilor din România · Partida Romilor „Pro Europa” · Partidul Alianța Democrată a Romilor Partide desființate (asimilate) Partidul Liberal Democrat 1885 · Partidul Liberal Democrat 1931 · Partidul Comunist din România · Partidul Muncitoresc Român · Partidul Comunist Român · Frontul Democrat Român · Partidul Unității Națiunii Române · Partidul Socialist al Muncii · Partidul Solidarității Sociale · Partidul Național Democrat Creștin · Partidul Democrației Sociale din România · Partidul Social-Democrat Român · Partidul Democrat Agrar din România · Partidul Alianța Civică · Alianța pentru România · Partidul Național Român · Acțiunea Populară · Partidul Republican · Uniunea Forțelor de Dreapta · Partidul Popular · Forța Democrată din România · Partidul Democrat · Partidul Inițiativa Națională · Partidul Liberal Democrat 2006 · Partidul Democrat Liberal · Forța Civică · Partidul „Totul pentru Țară” · Partidul Liberal Reformator · Partidul Conservator · Partidul Poporului-Dan Diaconescu · Uniunea Națională pentru Progresul României