Razboiul Rece: 1947-1991
Actorii principali:
- NATO, coordonat de trilaterala SUA, Marea Britanie si Franta.
- Tratatul de la Varsovia coordonat de URSS
Scurt Istoric:
URSS incepe sa-si extinda influenta si controlul in tarile satelit, membre ale Tratatului de la Varsovia. In 1947, presedintele SUA, semneaza Actul Securitatii Nationale, prin care se infiinteaza Agentia Centrala de Informatii (CIA).
Agentia incepe sa se structureze dupa un model, propus presedintelui Rosvelt, in 1942, de generalul William Joseph Donovan, fostul sef al Biroului de Servicii Strategice (OSS) al SUA din timpul razboiului, cu scopul declarat de a combate influenta URSS in Europa si in lume.
Intr-o prima etapa, Kremlinul isi anunta disponibilitatea de a face parte din NATO, care fusese fondat in 1949, dar este refuzat diplomatic, fapt ce conduce la infiintarea Tratatului de la Varsovia in 1955, un pact militar si economic intre URSS si toate tarile din Estul Europei: Romania, Albania, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrata Germania (RDG), Ungaria si Bulgaria.
Colonelul (r) Ioan Burdulea, ofiter de informatii activ înainte de 1989 in celebra UM 0110 (cunoscută ca unitatea Anti-KGB) descrie astfel filosofia serviciilor secrete rusesti cartea sa, In slujba adevărului – din amintirile unui ofițer de informaţii : “Incă din anul 1557 tarul Ivan cel Groaznic a creat Opricina, prima poliție politică a Rusiei, care avea puteri nelimitate […] În anul 1881 s-a construit temuta poliţie Ohrana Ţaristă, care a avut performanţe deosebite în reprimarea adversarilor politici. La 20 decembrie 1917, la două luni de la izbucnirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie s-a înfiinţat CEKA – Comisia Extraordinară pe Întreaga Rusie pentru Combaterea Contrarevoluţiei și a Sabotajului, condusă de Felix Dzerjinski […] Până la prăbușirea bolşevismului în URSS, în anul 1991, CEKA a cunoscut mai multe denumiri: GPU, OGPU, GUGB, NKGB, NKVD, MGB, MVD şi KGB.”
Infiintarea Securitatii:
Serviciile secrete romane sunt supuse unei transformari substantiale in perioada 1947-1965, cand sunt practic redesenate de consilierii sovietici, dupa modelul NKVD.
Primele succese ale nou infiintatei structuri de securitate, puse in slujba regimului comunist, au fost: instaurarea guvernului democratic condus de dr. Petru Groza la 6 martie 1945, manipularea alegerilor parlamentare din anul 1946, desfiintarea PNT-CD si PNL, impunerea unui program de reforme economice si social-politice dupa modelul sovietic, reprimarea dusmanilor de clasa, instaurarea dictaturii proletariatului, abolirea monarhiei si declansarea programului: Omul Nou.
In 1948 se proclama Republica Populara Romana, iar Siguranta Statului incepe sa fie populata cu ofiteri NKVD, cei mai multi rusi, care ulterior isi schimba numele cu unul romanesc.
Printr-un proces similar de sovietizare trec toate statele membre al Tratatului de la Varsovia, peste tot cu implicarea directa a „consilierilor sovietici”.
Razboiul nevazut:
Harold Wilson prim-ministrul Angliei, Olof Palme prim-ministrul Suediei, Lester Pearson fost primi-ministru al Canadei, Roger Hollis, conducătorul MI5, Averell Harriman, fostul ambasador american in URSS si ex-guvernator al New-York-ului, au ceva in comun: toti au fost agenti KGB.
Succesul incredibil al serviciilor Tratatului de la Varsovia pe terenul occidentalilor este explicat de James Jesus Angleton, şeful biroului de contrainformaţii al CIA în perioada 1954-1975: "Cei care protejează şi slujesc strategia sovietică, fac parte dintr-o schemă de dezinformare pentru a ne ispiti într-o poziţie confortabilă. Şi, dintr-o dată, credem că suntem pe punctul de a câştiga Războiul Rece. Domnilor nici nu vă daţi seama dar sunteţi înconjuraţi de o mulţime de înşelăciuni.”
Cunoscut de ofiterii KGB cu pseudonimul de Mama si de ofiterii CIA cavanatorul de kaghebisti, Angleton reuseste in 1953 sa il demaste pe cel mai important spion KGB din serviciile secrete britanice, Kim Philby.
Kim Philby
Philby făcea parte dintr-o vastă reţea de spionaj controlată de ruşi pe teritoriul Americii denumită “Cambridge Spy Ring” (Inelul Spionilor de la Cambridge). Cei cinci membri marcanţi ai reţelei fuseseră rectrutaţi de sovietici încă din anii studenţiei şi mai apoi propulsaţi în funcţii cheie la vârful serviciilor de spionaj americane şi britanice.
Nu se stie nici astazi câţi membri a avut acest „inel”.
Oleg Gordievsky
Dar au avut si serviciile de informatii occidentale cateva succese remarcabile, cum a fost cazul lui Oleg Gordievsky, omul care a condus biroul KGB din Londra, agent dublu in perioada 1974 -1985. Acesta a declarat: "Cambridge este doar un punct mic dar centrul pământului este Londra şi există cel puţin 40 de ofiţeri, inclusiv 25 de la KGB care operează în Londra. Nu beneficiază de bugete foarte mari şi din acest motiv vor viza industriile creative, aşa cum este presa, pentru a se infiltra.
Republica Socialista Romanie si dansul pe sarma intre CIA si KGB
Dupa momentul 1968, Romania isi propune sa construiasca o axa pro occidentala. Incepand cu 1975, regimul de la Bucuresti, condus de Nicolae Ceasusescu primeste imprumuturi de la FMI si Banca Mondiala de 2,3 miliarde dolari.
(Nixon, Ceausescu)
(Ceausescu, Carter)
(Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, Nicolae Ceausescu)
Avansul tehnologic obtinut de Romania din colaborarea cu Vestul, obliga serviciile secrete ale URSS si ale aliatilor din Tratat sa declanseze "masuri active impotriva Romaniei". Asa a luat nastere operatiunea Progress, in 1971.
Nicolae Ceausescu se indeparteaza de politica Moscovei, cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al SUA si a Marii Britanii si astfele, serviciile secrete romanesti incep sa-si schimbe optica si mai ales principiile de functionare.
Ca reactie imediata din partea aliatilor socialisti, România este inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene”.
Insa, spre sfarsitul anilor 70, Ion Mihai Pacepa, seful spionajului romanesc defecteaza la CIA si dezvaluie operatiunea Orizontul, in cartea Orizonturi Rosii, lucrare ce avea sa puna capat relatiei lui Ceausescu cu Occidentul.
Astfel, atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est.
Sovieticii reusisera sa penetreze, la sfarsitul anilor 60, serviciile SUA si ale NATO si astfel, au reusit sa manipuleze genial defectarea lui Pacepa, intoxicand mediile occidentale cu ideea ca Ceausescu a fost doar un cal troian al URSS in Occident si ca "revolta"impotriva invadarii Cehoslovaciei a fost secventa unui plan pus la punct de Brejnev si Ceausescu.
Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României.
Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin”.
Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali.
Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989.
Serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare, profitand de faptul ca mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea tarii noastre.
Abia in 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA.
Intelegem asadar,cum au reusit ofiterii serviciilor secrete rusesti sa infiltreze CIA, si folosind diaspora maghiară din Statele Unite au dezinformat masiv in defavoarea Romaniei.
Colonelul (r) Radu Tinu, adjunct al Securităţii Timiş in 1989 afirma: "Serviciul secret maghiar, AVO a fost foarte agresiv. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America...”
In februarie 1994, este prins un alt mare spion KGB, şeful diviziei de contrainformaţii sovietice din CIA, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic.
Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU, Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical, dar prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei.
Alte defectari in favoarea occidentalilor:
- Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995
- Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985;
- Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964;
- Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei.
Spionajul romanesc in slujba Kremlinului
Cea mai reusita actiune de spionaj, manipulare si dezinformare a servicilor secrete romanesti, in colaborare cu cele rusesti poarta numele de Reteaua Caraman” si s-a desfasurat intre 1960-1969.
Colonelul Mihai Caraman, coordonat de ofiteri KGB si GRU a reusit sa formeze o retea de spioni, prin care s-au scurs informaţii deosebit de valoroase pentru tratatul de la Varşovia.
Mihai Caraman activa la Paris sub acoperire diplomatică, fiind ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), unde a reuşit să-şi atragă colaborarea a trei angajaţi din interiorul Cartierul General NATO: Imre Nahit, ofiţer turc, Robert Van de Wielhe şi Frnacis Roussilhe, doi funcţionari francezi.
Prin intermediul acestei reţele, Mihai Caraman a sustras mii de documente care se refereau la absolut toate problemele ce preocupau NATO în perioada respectivă.
Din păcate, prin demantelarea reţelei Caraman, KGB-ul a reusit încă o dată să discrediteze România în faţa americanilor, englezilor şi mai ales a francezilor, puteri de la care regimul Ceauşescu aştepta sprijin. Mihai Caraman a fost decorat ulterior de KGB şi avansat în cadrul Securităţii, până în 1979 când este trecut în rezervă.
Un alt episod bine împachetat de propaganda sovietică este „fuga” generalului Pacepa, considerat de mare parte din mediul avizat un agent al KGB-ului
Pacepa a fost adus în Securitate de Saharovsky care era şeful consilierilor sovietici în România până în ’53. Devine pentru următorii 15 ani directorul spionajului KGB. Este cel mai longeviv şef al spionajului din toată istoria spionajului sovieto-ţarist.
La finalul lunii Iunie 1978, Ion Mihai Pacepa fost secretar de stat în Ministerul de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate cere azil Statelor Unite prin intermediul ambasadei americane de la Bonn, Germania de Est. Cererea sa este aprobată de preşedintele Jimmy Carter iar fostul general se stabileşte în Statele Unite, în timp ce în România este condamnat în lipsă pentru trădare.
În momentul în care Pacepa a defectat, relaţiile României cu America erau mai bune ca oricând, scopul KGB-ul fiind tocmai distrugerea acestora. Era necesar un defector cu grad mare care să explice comunităţii internaţionale că, de fapt, Ceauşescu este un “anti-american turbat.” Acest eveniment coincide şi este legat de momentul în care KGB-ul mai aruncă o piesă de rezistenţă în scenă, pe celebrul Carlos Şacalul. Legenda pusă la punct de ruşi dorea acreditarea ideii că Pacepa este un pion important pentru regimul de la Bucureşti şi din acest motiv Ceauşescu caută să-l asasineze cu ajutorul teroristului Carlos.
Istoricul american Larry Wats susţine că preşedintele Jimmy Carter a ştiut de la bun început că Pacepa este agent sovietic. Relaţiile bilaterale erau atât de strânse încât, în 1978, preşedintele american Jimmy Carter îi propune lui Ceauşescu listarea pe bursa americană a industriei româneşti evaluată atunci la 147 miliarde de dolari.În acelasi an, Carter l-a nominalizat public pe Ceauşescu ca lider principal în facilitarea întâlnirii istorice între preşedintele egiptean Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin.
O scurta si obiectiva istorie a Directiei de Informatii Externe
Intre 1963-1964, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej a fost infiintata prima scoala de spionaj romaneasca, in care agentii erau, in primul rand in slujba URSS si apoi urmau directivele PCR. Conform modelului standard impus de N.K.V.D. se naste Directia de Informatii Externe (DIE), care a fost structurata pe doua coordonate : Spionajul extern şi cel intern.
Spionajul practicat in afara teritoriului national era orientat pe obiective specifice perioadei razboiului rece si viza in primul rand penetrarea structurilor de securitate occidentale, obtinerea de tehnologii militare, influentarea mediilor economice, implicarea pe plan tehnico-stiintific si mai ales monitorizarea dizidentilor si dusmanilor oranduirii socialiste.
Statele incorporate in blocul sovietic incep o competitie acerba cu lumea occidentala si se concentraza pe spionajul militar, spionajul industrial şi tehnologic. De asemenea, spionajul de influenţă este indreptat si asupra tarilor din lumea a treia atat datorită resurselor lor naturale, cat mai ales susceptibilitaţii acestora de a fi determinate sa accepte forme de guvernare totalitare (comuniste sau fasciste).
In realizarea acestor obiective, D.I.E. se angajeaza plenar si complex. Romania fiind o insulă latina pierdut a in oceanul slav, a devenit principala placa turnanta a actiunilor de spionaj lansate de K.G.B. impotriva tarilor puternic industrializate din Occident.
Agenţii D.I.E. obtin repede succese remarcabile livrand gratuit Moscovei informatii capitale. In schimb, aceasta dotează Securitatea in general şi D.I.E.in special cu aparatura, tehnica si specialisti extrem de abili. Cea de-a doua coordonată pe care a fost organizata si structurată D.I.E. a fost spionajul intern care se ocupa in special cu prelucrarea informativa a strainilor aflati pe teritoriul Romaniei, cu initierea, organizarea şi executarea unor actiuni de sabotare, intoxicare sau dezinformare cu efecte pe plan international şi recrutarea ca agenţi D.I.E. a unor straini.
DIE cunoaste o prosperitate marcanta dupa venirea lui Nicolae Ceausescu la putere in 1965. Format la şcoala Kremlinului, Ceauşescu a fost inca din anii 1950 omul de baza însarcinat sa se ocupe de organizarea si functionarea Serviciilor Securitătii după modelele impuse de K.G.B.
Pe plan extern, el ordona constituirea de baze D.I.E. in orice punct de pe glob unde Romania avea ambasade, misiuni diplomatice, consulare sau orice alte misiuni cu caracter permanent.
Aceste baze, cunoscute in analele DSS, sub denumirea de “staţii”, aveau un sef care coordona activitatea de spionaj a D.I.E. pe teritoriul tarii respective. Cea mai mare parte a Ambasadorilor şi diplomatilor de cariera sunt numiti in functie si trimis la post numai dupa ce au fost recrutati de catre D.I.E. Astfel, se constata o ofensiva fara precedent a spionajului tehnologic. In perioada anilor 1970, Romania era tara care furniza Moscovei, cea mai mare cantitate de informaţii asupra tehnologiilor de varf furate pe această cale din lumea occidentala.
Printre misiunile principale trasate de Ceausescu agentilor DIE se remarca: estomparea imaginii create deja despre imperialismul sovietic, precum şi implementarea ideii unei posibile cooperari intre occident si tarile Tratatului de la Varsovia, obtinerea de catre Romania a unor importante ajutoare financiare, economice si tehnologice, penetrarea masiva a lumii occidentale de catre serveciile secrete ale tarilor socialiste. Una dintre cele mai ample si de succes operatiune DIE a fost Actiunea “Orizont”, care a avut rolul de a crea in occident o imagine falsa, potrivit careia, Nicolae Ceausescu este prezentat lumii libddre ca fiind singurul sef de stat din blocul comunist care se straduieste sa se desprinda de Moscova si sa recastige pentru Romania, independenta şi suveranitatea, pierdute după cel de-al doilea război mondial.
Pentru a reusi, a obtinut ajutorul lumii occidentale, din punct de vedere politic, financiar şi tehnologic.Comunitatea internationala si cei mai puternici oameni de stat ai lumii, au sprijinit obtinerea de catre Ceauşescu a unor importante credite B.I.R.D., iar SUA ofera “clauza naţiunii celei mai favorizate”. DIE incheie aliante secrete cu serviciile de spionaj ale altor ţări din blocul comunist (Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia) precum si cu acelea ale unor state sau organizaţii extremiste din lumea arabă (Libia, Iran, Irak, O.E.P.). Pe teritoriul Romaniei, au fost construite uzine secrete de arme si muniţii, destinate exclusiv traficului ilicit. Au fost amenajate laboratoare clandestine de tratare a cocainei în cadrul fabricilor de medicamente, precum si baze de antrenament a formatiunilor teroriste, trimise în Romania pentru specializare.
Au fost constituite sub controlul direct al D.I.E. firme romanesti de comert exterior conduse de ofiteri cu mare experienta in afaceri ilicite care operau sub acoperirea unor afaceri aparent legale traficde armament si droguri si diverse actiuni de spionaj. Beneficiile enorme in devize liber convertibile, erau varsate in conturile secrete din strainatate. Prin agentii DIE acoperiti in funcţii de conducere (ministri, directori generali, directori, se controleaza si coordoneaza Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului Exterior şi Ministerul Turismului. Astfel, sub directa coordonare a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, DIE initiaza şi determina incheierea unor conventii si acorduri internationale, infiintarea unor societati si firme comerciale interne sau externe, retragerea sau trimiterea unor reprezentanti ai acestor ministere in străinătate etc.
In toata perioada sa de activitate, cel putin pana la data de 22.12.1989, DIE a colaborat nemijlocit cu KGB-ul, mai ales prin serviciu special – numit de “Executii”, care era compus din ofiteri “specialisti” folositi doar atunci cand “asasinatul” devenea ultima solutie. In cadrul acestui serviciu existau ofiteri specialisti in utilizarea otravilor a unor arme specifice sau a unor aparate care puteau provoca moartea victimelor instantaneu sau lent. Serviciul “Execuţii” a fost primul care a beneficiat de o dotare specifica din partea KGB.
Apariţia reformelor initiate de Gorbaciov in U.R.S.S. il sperie pe Ceausescu care se hotaraste sa-si restructureze masiv serviciile secrete, accelerand ritmul de dezvoltare a Direcţiei a V-a, care devine astfel primul sau aparat de Securitate si incepe indepartarea agentilor pe care-i suspecteaza ca fiind loaiali K.G.B.-ului.
Pentru prima oara în istoria serviciilor secrete romanesti postbelice se constituie formatiuni de spionaj şi contraspionaj indreptate impotriva Moscovei Incepînd din 1951, serviciul de spionaj extern al Romaniei este structurat si format de catre KGB,iar gama sa de operaţiuni se extinde treptat, în functie de obiectivele politice ale regimului şi de conjunctura internaţionala.
Pana în 1989 DIE a fost sub strictul control al Moscovei si a operat in strinsa colaborare cu serviciile secrete sovietice. Gama de operaţiuni a DIE cuprindea o suita de actiuni sub acoperire, in principal, impotriva Exilului romanesc (spionaj, subversiune, propaganda a regimului si a imaginii lui Ceausescu, dezinformare, furt de tehnologie, terorism, atentate, asasinate, rapiri de persoane).
Una dintre cele mai ample actiuni a spionajului comunist roman a fost executata in anii ’60 de catre Mihai Caraman, ofiţer DIE si agent KGB prin construirea unei retele de sustragere de documente secrete de la sediile NATO din Paris şi Bruxelles.
Un alt exemplu de colaborare DIE-KGB este dat in cazul Ovidiu Beldeanu, răpit pe 31 august 1958 din Berlinul occidental, unul din cei care în 1955 au atacat Legaţia Română din Berna, cu scopul de a denunţa activitatea acesteia ca agentură de spionaj sovietică. Acţiunii de atunci Securitatea i-a răspuns prin întocmirea unor liste de exilaţi romani consideraţi periculosi, care urmau să fie anihilat. In alte cazuri, Securitatea racola ca informatori persoanele răpite, cum este si cazul avocatului Traian Puiu, fost lider legionar, fost rapit din Viena pe 20 ianuarie 1959 si care ulterior a fost numit sef al Comitetului Roman de Repatriere, paravan care ascundea o vastă operaţiune de recuperare a elemenelor naţionaliste, de dezinformare şi de dezbinare a exilului romanesc.
O alta practica a DIE a fost colaborarea cu traficanţi de droguri, criminali platiti sau teroristi.Celebre sunt „cazurile” Monicai Lovinescu, care în 1977 a fost snopita in bataie cu scopul de a nu mai putea vorbi la Radio Europa Libera, şi al lui Paul Goma, Şerban Orescu (ziarist la Radio Europa Liberă) şi Nicolae Penescu (personalitate a exilului), care in 1981 au primit colete cu bombe camuflate in carti. DIE a incercat rapirea fiului lui Paul Goma, iar ulterior, scriitorul a fost tinta unei tentative de otravire. Scriitorul Virgil Tanase a fost tinta unei tentative de rapire, dejucata insa de ofiterul Matei Pavel Haiducu (Hirsch),care s-a predat DST-ului francez. Un alt caz a fost cel al lui Emil Georgescu, redactor la Radio Europa Liberă, asupra caruia au avut loc două atentate, fiind initial accidentat de o maşina si apoi injunghiat.
O alta arie de desfasurare a actiunilor DIE a fost discreditarea, compromiterea si santajarea opozanţilor anticomunisti. Cei trei directori ai Sectiei Române a Radio Europa Libera, Noël Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu au murit în 1981, 1983 şi, respectiv, în 1988 în urma unei forme de cancer galopant, cauzata de iradierirea lor de catre agenţii DIE. Operatiunile privind postul de Radio Europa Liberaau purtat numele de cod „Eterul”, iar seria de atentate a fost organizata şi executata teroristul internaţional Ilici Ramirez Sanchez (alias Carlos, Sacalul), care a fost instruit la Bucuresti de către şeful DIE, generalul Nicolae Plesita.
DIE colabora cu serviciile de securitate ale unor state şi organizatii teroriste: Libia, Siria, Irak sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Ofiterii DIE antrenau trupele speciale ale acestor state şi organizatii, le furnizau informatii secrete si le vindeau tehnologie militară furată din Occident.
De asemenea, DIE fabrica si livra arme bacteriologice şi chimice. Politica de subminare a Occidentului se realiza si prin obţinerea de valuta forte prin orice mijloace, DIE implicîndu-se in traficul de droguri şi de armament.
DIE viza in Occident si furtul de tehnologie, domeniu in care erau folositi ofiţerii acoperiti din misiunile diplomatice, reprezentantele economice si comerciale ale Romaniei in străinătate, întreprinderile şi firmele mixte romano-occidentale, institutele de cercetare si firmele specializate ale Securitatii („Terra”, „Crescent”, „Dunărea”, Romexterra, etc)
Un colaborator al DIE a fost si Iosif Constantin Dragan, om de afaceri italian de origine romana, cu rezidenta la Milano. DIE a folosit in politica de propaganda, subversiune ideologică, dezinformare si influentare a Exilului, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum Valeriu (Bartolomeu) Anania , Nicolae Corneanu , Antonie Plamadeala, Nifon Mihaită , Victorin Ursache, precum si pe fostul Patriarh Teoctist. Un decret din iunie 1973 a transformat DIE intr-un instrument personal al lui Nicolae Ceausescu, capatind independenta administrativa, logistica, financiara.
Efectivele, organigrama, sediile si conducerea au fost complet acoperite, DIE putind emite documente de identitate – inclusiv carnete de membri de partid şi de sindicat – cu nume şi locuri de munca fictive...
Sovieticii au creat DSS dupa modelul NKVD
Dupa importarea comunismului facuta cu tancurile sovietice a fost infiintata Directia Generala a Securitatii Poporului, prin decretul 221 al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romania .
Primul Director General a fost numit direct de la Moscova si s-a numit Pantelei Bodnarenko (1902-1985) care si-a schimbat numele in Pintile Gheorghe , poreclit ”PANTIUSA”. A fost impus si sustinut de Ana PAUKER (nascuta Hanna RABINSOHN ) si de Teohari Georgescu (Techo BLUM ).
(Gheorghe Pintilie)
"Pantiusa" era un vechi agent NKVD , trimis in Romania in perioada interbelica in mai multe misiuni de spionaj si diversiune si facea parte din cei 1.150 de fosti activisti ilegalisti cat au existat in Romania pana la 23 august 1944 dintre care 95 % erau alogeni (rusi , ucraineni , evrei-rusi , unguri si bulgari ).
Este arestat de Siguranta Statului si intemnitat la Doftana unde ii cunoaste pe Gheorghe Gheorghiu – Dej si pe Iosif Chişinevski.
Este eliberat dupa 23 august 1944 , din penitenciaul Aiud si este numit imediat Sef al Departamentului Special al CC al PCR . Unul dintre primele sale acte din activitatea lui de dupa ocuparea Romaniei de tancurile sovietice a fost asasinarea fostului prim-secretar al PCR , Stefan FORIŞ (care fusese agent SSI), in sediul fostei Legatii Poloneze din Bucuresti. Prin functia primita in CC al PCR , a orientat Siguranta Statului eclusiv spre combaterea dusmanilor comunistilor si a contribuit din plin la infiltrarea Sigurantei cu membri activi ai vechilor retele de spionaj soietice din Romania.
Asa au penetrat in sistemul de inteligenta si siguranta, imediat dupa razboi tovarasii: Alexandru NICOLSCHI (Boris GRUNBERG ) , Vladimir Mazuru , Serghei Nicolau ( Serghei Nikonov)
Pana in 1951, Siguranta a fost transformata in Securitate , organizata dupa modelul NKVD.
"Pantiusa", ajuns primul Sef al Securitatii Romane , este descris de alti comunisti din acea vreme drept ” un tip grobian , primitiv , semianalfabet , nu stapanea scrisul si vorbea prost limba romana ” Tine legatura activa cu MGB -ul sovietic creat in martie 1946 si transformat in KGB in martie 1951 .
Sotia lui Pantelei Bodnarenko, alias Pintile Gheorghe pe numela sau Ana Toma , era o versata agenta a Directiei de Informatii Externe a NKVD. Ana Toma era nascuta pe numele real Hanna Grossman. "Pantiusa"a fost eliberat din functie la 20 septembrie 1952 , cand DGSP se transforma in Ministerul Securitatii Statului, iar la conducere ajunge vehiul ilegalist Alexandru Draghici.
(Alexandru Draghici)
Casatorit cu o evreica – unguroaica , Draghici fuge in Ungaria in 1990 de frica mâniei populare , de teamă ca familiile victimelor opresiunii comuniste să nu încerce să se rabune pe el. Crimele si abuzurile lui au fost denuntate la Plenara PCR din aprilie 1968 , cu toate acestea Nicolae Ceausescu l-a decorat cu Ordinul Tudor Vladimirescu , clasa a II-a , in 1971 cu ocazia semicentenarului PCR .
Umbrele KGB si GRU asupra serviciilor secrete romanesti
Imediat dupa preluarea puterii de catre grupul Iliescu, in structurile de securitate din Romania au fost plasati in posturi de varf, ofiteri cu dubla comanda, aflati in slujba Kremlinului, racolati fie inainte de 1989, fie dupa ce Ion Iliescu le-a dat mana libera lui Nicoale Militaru, Vasile Ionel, Dumitru Penciuc, Marin Pancea, Stefan Kostyal, Dumitru S. Nicolae, toti agenti KGB sau GRU, sa formeze noi ofiteri, pusi sa jure insa si pe steagul mamei Rusia, nu doar pe al Romaniei.
Doar desecretizarea arhivelor SIE, DSS si PCR pot aduce lumina, intrucat structurile acestui aparat colosal creat de K.G.B. in Romania, bantuie si astazi pe coridoarele puterii militare, economice si simbolice (biserica si mai ales masonerie) influentand factorii de decizie politica in favoarea Kremlinului.
Anatoli Golitin, un defector sovietic si un specialist in materie de dezinformare strategica a K.G.B., avertiza, inca din 1984, ca mai intai va avea loc o „liberalizare” in Europa Centrala si de Est, apoi retragerea unuia sau mai multor state din Pactul de la Varşovia pentru a mima structurile actuale ale NATO si pentru a le inlocui cu un sistem european de securitate colectiva.
Principalul tel va fi acela de a rasturna in mod ireversibil echilibrul mondial al puterilor. Glsnostul si Perestroika lansate de Mihail Gorbaciov au dus in final, in raportul de forte URSS-NATO, la ceea ce avea sa-i declare politologul rus Gheorghi Arbatov, in 1989, unui general american, in timpul unei vizite la Bonn: „O sa facem un lucru nemaipomenit, o sa va lipsim de dusmanul vostru!”.
(Gheorghi Arbatov)
Profetia lui Gheorghi Arbatov este cu atat mai interesanta in conditiile in care politologul rus, care este si directorul Institutului din Moscova pentru Statele Unite si Canada, a fost identificat ca fiind ofiter acoperit al Directiei Principale I a K.G.B., cu nume de cod VASILI. Iata ce scrie Lev Nevrozov in cartea „The Kremlin and the Western Politico Cultural Establishment: .„In partida sa de sah pentru dobandirea dominatiei mondiale, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei occidentale” K.G.B, rebotezat F.S.B., si-a mutat cartierul general in Kremlin si conduce Rusia din umbra.
Noile servicii secrete ruse renasc din „cenuşa imperiului”, devenind din ce în ce mai active şi mai agresive, extinzându-se rapid peste hotare, mai ales in tarile membre N.A.T.O.