Metodologia inselaciunii: axa succesului DIE-KGB

Incepînd din 1951, serviciul de spionaj extern al Romaniei este structurat si format de catre KGB,iar gama sa de operaţiuni se extinde treptat, în functie de obiectivele politice ale regimului şi de conjunctura internaţionala. 

Pana în 1989 DIE a fost sub strictul control al Moscovei si a operat in strinsa colaborare cu serviciile secrete sovietice. Gama de operaţiuni a DIE cuprindea o suita de actiuni sub acoperire, in principal, impotriva Exilului romanesc (spionaj, subversiune, propaganda a regimului si a imaginii lui Ceausescu, dezinformare, furt de tehnologie, terorism, atentate, asasinate, rapiri de persoane). 


Una dintre cele mai ample actiuni a spionajului comunist roman a fost executata in anii ’60 de catre Mihai Caraman, ofiţer DIE si agent KGB prin construirea unei retele de sustragere de documente secrete de la sediile NATO din Paris şi Bruxelles. 

Un alt exemplu de colaborare DIE-KGB este dat in cazul Ovidiu Beldeanu, răpit pe 31 august 1958 din Berlinul occidental, unul din cei care în 1955 au atacat Legaţia Română din Berna, cu scopul de a denunţa activitatea acesteia ca agentură de spionaj sovietică. 

Acţiunii de atunci Securitatea i-a răspuns prin întocmirea unor liste de exilaţi romani consideraţi periculosi, care urmau să fie anihilat. In alte cazuri, Securitatea racola ca informatori persoanele răpite, cum este si cazul avocatului Traian Puiu, fost lider legionar, fost rapit din Viena pe 20 ianuarie 1959 si care ulterior a fost numit sef al Comitetului Roman de Repatriere, paravan care ascundea o vastă operaţiune de recuperare a elemenelor naţionaliste, de dezinformare şi de dezbinare a exilului romanesc. 

O alta practica a DIE a fostcolaborarea cu traficanţi de droguri, criminali platiti sau teroristi.Celebre sunt „cazurile” Monicai Lovinescu, care în 1977 a fost snopita in bataie cu scopul de a nu mai putea vorbi la Radio Europa Libera, şi al lui Paul Goma, Şerban Orescu (ziarist la Radio Europa Liberă) şi Nicolae Penescu (personalitate a exilului), care in 1981 au primit colete cu bombe camuflate in carti. 

DIE a incercat rapirea fiului lui Paul Goma, iar ulterior, scriitorul a fost tinta unei tentative de otravire. Scriitorul Virgil Tanase a fost tinta unei tentative de rapire, dejucata insa de ofiterul Matei Pavel Haiducu (Hirsch),care s-a predat DST-ului francez. Un alt caz a fost cel al lui Emil Georgescu, redactor la Radio Europa Liberă, asupra caruia au avut loc două atentate, fiind initial accidentat de o maşina si apoi injunghiat. O alta arie de desfasurare a actiunilor DIE a fost discreditarea, compromiterea si santajarea opozanţilor anticomunisti. 


Cei trei directori ai Sectiei Române a Radio Europa Libera, Noël Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu au murit în 1981, 1983 şi, respectiv, în 1988 în urma unei forme de cancer galopant, cauzata de iradierirea lor de catre agenţii DIE. Operatiunile privind postul de Radio Europa Liberaau purtat numele de cod „Eterul”, iar seria de atentate a fost organizata şi executata teroristul internaţional Ilici Ramirez Sanchez (alias Carlos, Sacalul), care a fost instruit la Bucuresti de către şeful DIE, generalul Nicolae Plesita. 

DIE colabora cu serviciile de securitate ale unor state şi organizatii teroriste: Libia, Siria, Irak sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Ofiterii DIE antrenau trupele speciale ale acestor state şi organizatii, le furnizau informatii secrete si le vindeau tehnologie militară furată din Occident.


De asemenea, DIE fabrica si livra arme bacteriologice şi chimice. Politica de subminare a Occidentului se realiza si prin obţinerea de valuta forte prin orice mijloace, DIE implicîndu-se in traficul de droguri şi de armament. DIE viza in Occident si furtul de tehnologie, domeniu in care erau folositi ofiţerii acoperiti din misiunile diplomatice, reprezentantele economice si comerciale ale Romaniei in străinătate, întreprinderile şi firmele mixte romano-occidentale, institutele de cercetare si firmele specializate ale Securitatii („Terra”, „Crescent”, „Dunărea”, Romexterra, etc) 

Un colaborator al DIE a fost si Iosif Constantin Dragan, om de afaceri italian de origine romana, cu rezidenta la Milano. DIE a folosit in politica de propaganda, subversiune ideologică, dezinformare si influentare a Exilului, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum Valeriu (Bartolomeu) Anania , Nicolae Corneanu , Antonie Plamadeala, Nifon Mihaită , Victorin Ursache, precum si pe fostul Patriarh Teoctist. 


Un decret din iunie 1973 a transformat DIE intr-un instrument personal al lui Nicolae Ceausescu, capatind independenta administrativa, logistica, financiara. Efectivele, organigrama, sediile si conducerea au fost complet acoperite, DIE putind emite documente de identitate – inclusiv carnete de membri de partid şi de sindicat – cu nume şi locuri de munca fictive.